Sfârșit de iulie, început de august. Călătoria aceasta, pe Coasta de Azur, îmi va rămâne ca o lecție despre frumusețe, despre o prietenie statornică, despre calm și bunătate, despre miracole care vin când deja te-ai resemnat, despre faptul că nu există limite atunci când îți dorești ceva cu adevărat, despre speranță și încredere, despre valoarea optimismului, a inimii bune și a gândului bun. O călătorie-sărbătoare în care am celebrat câteva persoane importante, pe mine, cea care am devenit, și oamenii sinceri din jurul meu care se bucură de evoluția mea, care mă apreciază și mă încurajează necondiționat.
Pentru că într-o călătorie nu contează așa de mult destinația, ci pe cine ai alături, m-am lăsat prinsă într-un carusel de emoții fel de fel, pe care le pot numi rând pe rând și scrie în nisip. Dimineața foarte devreme în trenul spre aeroport. Emoția zborului de una singură, cu grijile subconștiente care ne încearcă pe toți acolo sus, printre nori. Cappuccino-ul acela instant, vândut în avion la suprapreț, că doar ai parte de un peisaj deosebit și îți poți distrage un pic atenția de la turbulențe. Aerul diferit al altei țări, pe care îl simți de cum cobori. Ușoara dezorientare în a găsi acel tren care merge spre centru. Surpriza de a vedea de jur împrejur o lume nouă, clădiri cu arhitectură diferită, oameni cu o anumită prezență de spirit, mai relaxată, a celor care trăiesc acolo, sau plină de uimire și curiozitate, a celor care vin să vadă. De data aceasta, nerăbdarea revederii, când știi că te așteaptă acolo două prietene vechi și noi, pe care le descopăr mereu altfel, mai înfloritoare, mai bucuroase, mai frumoase, mai cutezătoare.
Prima cafea și un carrot cake în Nisa. Prima sută de mii de poze făcute. Visul meu de a face un curs de fotografie, care prinde contur cu cât îl descriu mai mult oamenilor care cred în mine. Plimbându-te pe străzile din Nisa, ai șansa să fii surprins la fiecare cotitură, de pildă să vezi un “lac” în mijlocul orașului, pe care poți păși în zilele toride. Am redevenit pe loc copilele de 8 ani și am țopăit în voie pe asfaltul scăldat de apă. Faleza din Nisa, un scurt moment de tristețe în memoria oamenilor nevinovați care au mers acolo la un concert și nu s-au mai întors acasă. Urcăm spre o cascadă, un loc cu vedere panoramică asupra orașului și a mării. Apa aceea ne-a energizat după o urcare cam greoaie. Ne instalăm în apartamentul închiriat, eu și Vix. Locul acela se simte ca acasă, cam ca orice loc în care ești cu oamenii dragi sufletului tău. Ce să mai spunem de norocul de a avea cea mai bună boulangerie chiar vis-a-vis. Când ai ochiul format de așa natură, cel mai bun croissant poate fi cumpărat de oriunde, cel mai bun loc din lume este cel unde te afli chiar acum. Seara am plecat entuziasmate spre plajă, unde Cris a adus un vin d’Alsace alb foarte aromat și pahare să sărbătorim. Ce sărbătorim? Un drum îndelungat, uneori anevoios, spre conștientizările valoroase de la vârsta aceasta. Este normal să fii tu însăți, să râzi și să plângi, este normal să îți dorești un loc mai bun, o viață mai bună, să te pui în primul rând pe tine pe primul loc, într-un fel blând, fără să îi înlături pe ceilalți. În orice relație cu oamenii este bine să îmbrățișezi și dezamăgirea, și disconfortul, chiar și conflictul, atâta timp cât rămâi acolo răbdător, să lupți pentru vindecarea unei răni sau a unei emoții puternice. Ridică-te și rostește ceea ce îți dorești, ceea ce îți place și ceea ce nu îți place, și nu uita că oamenii sunt buni și că fiecare, la fel ca și tine, se străduiește să îi fie bine. Sărbătorim autenticitatea, curajul și încrederea de sine.
Duminică. M-am îmbrăcat cu rochia mea preferată ca pentru o sărbătoare, fără să știu ce zi provocatoare ne era scrisă. Dispariția portofelului în trenul spre Èze Village a fost, de fapt, o lecție foarte prețioasă. Graba strică treaba, agitația este inutilă, nimic nu este atât de urgent. Să îți fie furat un obiect nu este o tragedie atât de mare, deși aduce o suferință. Nu este atât de grav nici dacă aveai acolo toate actele și toți banii, sunt doar obiecte care pot fi refăcute oricând. Nu ești victima unui furt pentru că arăți bine sau ai o rochie colorată care iese în evidență, o victimă este o victimă oricum ar arăta și orice justiție corectă pornește din punctul acesta. Este reconfortant să faci haz de necaz. Am realizat că acesta este un caz banal chiar și pentru oamenii legii. La secția de poliție mi s-a spus simplu și relaxat: astăzi avem închis și, în plus, suntem în grevă, veniți mâine, vă vom da un document cu care să vă puteți întoarce în țară. Lumea nu va sta în loc pentru suferința ta. Când mă resemnasem și când am decis să mergem totuși spre Èze Village, așa cum ne propusesem, am primit un mail de la cineva, cu titlul “Buletin Franța”. Cineva găsise cartea de identitate. Mi-am dat seama că sunt un om norocos, că trebuie să fi făcut ceva foarte bine în viața mea. M-am bucurat că măcar ceva voi primi înapoi. Nu ne mai încăpeam în piele de bucurie. Ceva de ținut minte – dacă pleacă trenul/autobuzul chiar din fața ta, nu e panică, mereu vine altul, iar asta este valabil cu orice oportunitate pe care ai pierde-o. Vacanța nu este un context contracronometru, nu trebuie să fii undeva la o anumită oră, deși simți tot timpul că ai vrea să profiți cât mai mult de fiecare minut și de fiecare locșor. Și încă ceva, pantofii cu toc arată grozav la oricine, dar dacă sunt incomozi la drum mai lung, profită de ocazie și mergi desculță. Dacă nu îți place un restaurant sau nu este potrivit pentru tine, este ok să mergi mai departe să cauți altceva. Este normal să refuzi politicos un serviciu și să cauți ceva care îți place. Viața este foarte scurtă ca să rămâi acolo unde nu ai fi vrut, să accepți lucruri sau situații care nu îți plac prea mult.
Seara am mers cu Vix să luăm buletinul de la Gara din Beaulieu-sur-mer, unde am avut parte de un miracol. Mariola, o doamnă drăguță, găsise portofelul în tren și mi l-a înapoiat intact, cu toți banii și toate actele. Bucuria aceea a fost inefabilă. Oricum noi am fi sărbătorit ziua aceea pe plaja din Beaulieu, cu un pahar de vin pe care îl aveam deja pregătit, dar de când există bunătate necondiționată pe lumea asta, am putut sărbători chiar mai mult, la apus. Cheers pentru omenie și prieteni buni, care nu te lasă la greu!
Luni. Monaco. Nu am văzut niciodată atâta frumusețe, curățenie, bogăție, luxurianță. Trebuie să recunosc că aspir spre lucrurile acestea și nu îmi pare rău deloc. Mai ales că știu sigur că în viață poți obține absolut tot ce îți dorești, cu condiția să îți dorești cu adevărat. Două mii de poze mai târziu, beam o cafea cu Vix aproape de Monte Carlo și admiram felul acela relaxat de a trăi, acel standard de viață în care nu știi în ce magazin să intri prima dată, Gucci sau Valentino.
Cred că și mai mult mi-a plăcut Plage de la Mala, din Cap d’Ail, o plajă retrasă, înconjurată de stânci, cu o apă azurie și nisip fin. Acolo parcă și vremea e perfectă, natura e mai dezlănțuită, cu fel și fel de culori și plante mediteraneene, drumurile care coboară spre plajă sunt pline de smochini, din loc în loc sunt cișmele cu apă potabilă și, dincolo de case foarte mari și bine întreținute (recunosc că aici sunt cam mici cuvintele să descriu ce au construit francezii acolo), se deschide marea, cu briza ei minunată, cu peisajul de vis, cu valurile calde, unde ba mai admiram o barcă, ba o mai admiram pe ea, prietena mea cea mai bună. Așa de mult ne-a plăcut plaja aceasta, că am revenit și a doua zi.
În ultima zi am mers la Menton, un alt orășel de pe Coasta de Azur, foarte colorat, unde se organizează anual și un festival al lămâilor. Mai în glumă, mai în serios, recomand să mergeți mai întâi în aceste orășele și abia apoi la Monaco, ca să aibă farmec și celelalte locuri. Aici glumesc, fiecare căutăm altceva prin călătoriile noastre.
Nu aș uita adevăratul motiv pentru care am plecat în vacanța aceasta, ziua de naștere a Victoriei, căreia îi mulțumesc pentru că există și pentru că este unul dintre puținii oameni cu care pot să fiu eu însămi, fără nicio ezitare. Până și personalul restaurantului Le Magnan au venit cu artificii să îi cânte Happy Birthday. La mulți ani, Vixuț! Ești superbă inside-out!
Sunt o carte vie 