Archives Mensuelles: juillet 2014

Studenţeşti.

Par défaut

Totul începe cu o căutare pe Gugăl, chinuită de amintirile scrisului pe blog, în vremurile mele bune, în care nu aveam ceva mai bun de făcut. Gia16’ blog. Nu. Nu era ăsta. Spune-mi Gia. Ce idiot sună! Idiot sau nu, astăzi toată lumea îmi spune Gia, de unde tind să cred că blogul meu prăfuit, dărăpănat, a avut efect. Bine că mi-a luat doar 5 minute să-mi amintesc parola. Ce rost ar mai avea o retrospectivă acum? Trecutul e trecut, tot ce avem e prezentul şi tot ce putem visa că se va întâmpla în viitor. Statusul meu: Studentă la Litere. Din octombrie 2014, CiRiPistă. Visez la un Bucureşti primitor, cu asfalturi roz, paturi cu perne moi instalate la fiecare colţ, la fiecare staţie de metrou, lifturi teleportoare care să te ducă unde vrei, caiete cu telecomandă, cărţi cu date gata de introdus în creieri prin USB, profesori înţelegători de fiecare dată când mi-e dor de Jijila şi vreau să plec direct de la cursuri, colege zâmbitoare, cu butoane on/off. Nu visez la vreun WestGateStudio, dar la un mic Grozav/eşti da. Şi nu vreau vreun covor roşu la facultate, dar să merg de drag în fiecare zi în locul unde am visat dintotdeauna să fiu (mbine, mai demult voiam să fiu cofetăreasă, să fiu înconjurată de zahăr). Aş vrea bandă de izoler de lipit pe “gurile puse prost” (asta îmi aminteşte de profa de engleză), pentru acei oameni care au o activitate bine stabilită: descurajarea. Daca mergi la Drept, nu ai nicio şansă, pentru că. Dacă mergi la Ştiinţe Politice, nu ai nicio şansă, pentru că. Dacă mergi la Litere, nu ai nicio şansă. Şanse există întotdeauna, numai că unii le-au ratat, iar frustrările lor s-au transformat în instrument de descurajat viitori studenţi. Eu mi-am înfipt degetele în urechi, adânc, şi am făcut o alegere. Ceea ce urmează nu mai depinde exclusiv de mine. Şi mai visez…ca-n prima noapte de somn în cămin să nu-mi fie dor de casă şi să nu prind fiţe de Bucureşti pentru când mă voi întoarce periodic. Am înţeles că se lipeşte ca scaiul limbajul lor “convenţional”, nemoldovenizat. Dar toate informaţiile pe care le-am căutat în stânga şi-n dreapta sunt obiective. Poate realitatea altora nu se pliază pe realitatea mea, poate eu nu voi vedea Bucureştiul ca pe un mic Paris, ci ca pe o mică Jijilă. Poate…cine ştie? Deocamdată sunt la stadiul de visare.
bicle

Publicités