Archives Mensuelles: janvier 2013

sunt aproape de perfecţiune. simt asta.

Par défaut

Hei, salutări, vouă suflete!( nu de alta, dar în ultimul timp oamenii mi se adresează cu apelative tot mai surprinzătoare, cu ar fi “bună seara, copilă!”. Ǎsta e doar un nesemnificativ exemplu). Ştiu că mureaţi de curiozitate să aflaţi cu ce mi-a mai murit mie timpul..(mno, da’ bineînţeles !) Şi cum mă gândesc că peste unu’ doi, trei sau oricâţi ani voi fi şi eu la fel de curioasă ce făceam pe vremea asta, scriu.
Am crezut întotdeauna că problema mea dermatologică este chiar gravă şi urgentă. Asta până mi-a completat asistenta medicului meu de familie o fişă în care a încadrat-o la probleme « curente ». Cum adică ? Eu simt că mi se apropie sfârşitul şi oamenii o consideră ceva banal ? Da. Cum spuneam, mi-am luat inima în dinţi şi am purces de una singură prin spitale. Mai întâi, stat la coadă la medicul de familie. Eu şi un oarecare domn Bădescu, de fix 90 de azi, vorbind una-alta. Plus de asta, bătrânelul oricum nu auzea nimic din ce spuneam, de-asta am fost nevoită să-i zbier în ureche nişte nimicuri. Până şi pentru un simplu « da » trebuia să depun eforturi. Oricum, face bine pentru siluetă. Cred.
Seara am plecat la medicul meu dermatolog. O doamnă foarte ciudată, dar drăguţa aş putea zice, care mi-a dat de înţeles că problema e cam avansată şi necesită un tratament mai « agresiv ». Nu vreţi să ştiţi ce as fi putut înţelege eu prin « agresiv ». Întrebată fiind, doamna mi-a răspuns că are multe efecte adverse, mi se va usca foarte tare pielea, îmi va fi un pic rău, nu am voie să fumez, să am varice, aceeaşi condiţie fiind valabilă şi pentru ai mei părinţi şi, cel mai important, nu am voie să rămân însărcinată doi ani de acum înainte. Eu nu intenţionez nici la 30 de ani să am un copil, d’apoi « să o bag la belele », după cum a zis, pe doamna doctor. Măcar că atunci când stau la coadă la dermatolog, toată lumea poate înţelege ce problemă am, dar, unii par a nu avea nimic…trebuie să-mi imaginez despre fiecare…hih. so funny.
Mâine, partea a doua. Eu, la spitalul de dermato-venerice pentru analize, tremurând de spaimă. Apoi mă voi linişti ca o persoană vârstnică ce îşi va lua pastilele în fiecare seară la oră fixă timp de 6-7 luni. Cam atât durează tot chinul. Mă rog doar să nu mor.

p.s. voi aţi accepta să fiţi transportaţi 8 km până în localitatea natală de către o persoană care are numărul maşinii TL.71.BAD ? eu nu.

Publicités