Cu focuri de artificii pe fundal

Par défaut

Încep să mă obișnuiesc cu obiceiul meu mirific de a amâna lucruri. De exemplu, faptul de a veni în fiecare zi de la școală și a-ți zice « hmm, azi o să-mi storc creierii pe blog.. » E ca în secvența din desene animate cu un îngeraș mic și pufos în dreapta și un drăcușor în stânga care se contrazic. Mă dau cap în cap eu cu mine însămi.
Voiam să spun că urăsc Crăciunul. Apoi citind ce am scris anul trecut despre asta, m-am gândit că aș fi chiar tâmpită să-mi schimb părerea de la o zi la alta, sau, mă rog…de la un an la altul… Așa că rectific: Urăsc ACEST Crăciun. Nu pentru că oamenii își consumă mesajele înduioșătoare care seamănă izbitor unul cu altul și pe care oricum nu le citesc, nu pentru că toată lumea își face cadouri și eu nu am bani de așa ceva și nu pentru că toți îl venerează la propriu pe Moșul drag și bun, care ajunge numai la copiii de bani gata, care oricum nu sunt impresionați de tonele de chestii de sub brad. Nu. Eu urăsc Crăciunul pentru că nu mai este așa cum mi-l amintesc din copilărie. Niște cârnați banali și un cozonac banal.
Deja v-am obișnuit cu stilul meu de Drama Qeen, nu?
A fost un semestru mai mult decât plin, dar am satisfacția că eu cu mânuțele mele am realizat ceva. Am implementat un proiect destul de fain, cu oameni și mai faini, care s-au implicat care cum a putut și cu ce a avut. Am alergat prin oraș după sponsorizări pentru a-i ajuta pe copii, am alergat prin liceu după voluntari simpatici, am discutat cu autoritățile locale, mi-am exersat talentul de om organizator și cu toate la locul lor și ne-au ieșit niște activități bestial de geniale. E chiar interesant să scrii documente, acorduri de parteneriat, să trimiți mail-uri oamenilor, să cunoști mulți tipi de gașcă, chiar dacă tu nu ești așa, să ai totul « legat cu fundiță » cum s-ar spune. Și bineînțeles că ego-ul meu zvâcnește să spun că am terminat și semestrul cu media 10, like a boss. Sunt un om ocupat, ce mai…
Și pentru că mai există câțiva care îmi poartă de grijă, pentru faptul că eu nu « revelionez », ca niște frustrați, trebuie să le spun programul meu pentru noaptea care, în afară de faptul că este recunoscută pentru cea mai mare orgie sexuală din tot anul, nu mai are nimic interesant. E mult mai funny să stai închis în camera ta, cu 4 kg de portocale în brațe și privind un film mișto, decât să privești toată noaptea o adunătură de oameni beți, care habar n-au unde se află sau cu cine au venit să bea de bucurie că vine un an nou, din care oricum nu vor învăța nimic. Ăsta e un caz particular, bineînțeles. Mai sunt și alte tipuri de petrecăreți, dar nu cu mult diferiți. Hai, să « revelionezati » fericiți!
post

Publicités

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s