Archives Mensuelles: juin 2012

cui imi acorda un interviu o sa-i pice

Par défaut

fisa. cum sa iei un interviu in mod nonconformist unui campion mondial. mai intai, citesti despre el, tot ce poti, de pe unde apuci, ce face, de ce o face, ce satisfactii are. apoi, mergi la el acasa, mai ales daca ai norocul sa te fi nascut in aceeasi localitate cu el. dai de mama lui, apoi de fratele lui, de nepotii lui si incerci sa-i tragi de limba ce si cum. daca nu vor sti/vrea sa-ti raspunda, iti dau numarul de telefon al campionului, ca sa vorbesti tu, ca un om insignifiant cu cineva de talie mondiala. dupa vreo saptamana in care iti zici intr-una « sa-l sun/sa nu-l sun/ sa-l sun/ sa nu-l sun », ii trimiti un e-mail, ca oamenii de afaceri, in care ai libertatea  sa formulezi cum vrei ceea ce vrei sa-i spui, fara sa-ti pese de reactie, numai ca la sfarsit spui ca astepti raspunsul lui si, in functie de cat de repede il primesti/daca il primesti, iti dai seama daca a prins ideea. la vreo doua ore dupa ce trimiti e-mailul, iti suna telefonul pentru ca tu, ca un exemplu ce esti, ti-ai lasat datele de contact la finalul mailului si vezi cu stupoare numele lui. iti tremura un pic mainile si picioarele, apesi pe butonul verde numai daca il nimeresti si raspunzi. probabil ar trebui sa te prefaci ca nu stii cine-i la telefon, dar de emotii vei incepe sa vorbesti continuu, fara ca bietul om sa mai poata spune ceva. astfel, dupa ce te lauzi ca esti nepoata fostei lui invatatoare pe care probabil nici nu si-o mai aminteste, ii spui ca o sa-i trimiti cateva intrebari prin e-mail, la care va trebui sa raspunda cat mai curand, indiferent  de faptul ca se afla la munte si nu are semnal si se intoarce peste o luna. poate sa mai scurteze din concediu, nu? apoi, tot de fastaceala, ii inchizi telefonul in nas, dupa ce ca el a fost cel care te-a sunat. apoi iti misti degetelul rupt in timp ce dadeai de mancare la iepuri si faci o incercare de intrebare. esuata. o incerci si pe a doua. esueaza si asta. da’ nu te dai batuta. nuuuu, tu poti mai mult! uite-asa se ia un interviu unui campion mondial. merit o distinctie?

532465_401883233182228_1822631409_n_large

vacanta sau ce?

Par défaut

summer summer SUMMER si eu. degetul nu ma mai doare asa tare si presimt ca cineva va face o minune si paf! va disparea de tot. durerea, nu degetul. daaaaar, una peste alta, vacanta mea nu e chiar ratata, mai ales ca sunt intr-o criza de creativitate tampita si, cred ca o sa abstractizez un pic. am incercat sa privesc si eu ca tot omul niste filme dar, cred ca nu sunt omu’ lor, nu ma atrage nimic, nu vreau sa stau intr-un loc si sa ma holbez la un monitor. insa, femeia in rosu, cartea supercute pe care am primit-o la premiere, cand am luat locul doi ca un boss de boss (stiti ca-i fain? spunea cineva la radio intr-o dimineata, cand mergeam la scoala ca de fapt, locul unu’-i cel mai stresat, ca de, toata lumea-i cu ochii pe locu’ unu’. locul doi…sta si el.) e o carte scrisa de 3 autori geniali a.k.a mircea nedelciu, adriana babeti si mircea mihaies si ceea ce e mai super e ca apar secvente considerabile in care ei descriu cum au facut-o in trei. cum au scris cartea. am doua listute de lectura date de diri, dar nu stiu cu care sa incep si pana rezolv problema, mai las sa treaca timpul de la sine. oricum, cam 70 % din ele (procent pompos) au fost citite, vazute, cumparate, fisate etc., asa ca pot si eu sa ma relaxez.

oare sunt chiar singura care se trezeste IN FIECARE DIMINEATA, absolut, la ora 6 fix? nu stiu ce am, probabil un automatism, dar chiar nu mai e nevoie de vreo musca bazaitoare-sacaitoare-enervanta-injurata sau vreun tantar din aia pe care incerc sa-i prind noaptea, pe intuneric dand ca o persoana cu retard mintal din maini. doar-doar l-oi nimeri in somn. nu e nevoie nici de mama, nici de vreun picior in gura primit de la frate-miu (da, dorm cu pufosenia), ceas desteptator n-am avut niciodata, iar pe telefon nu am gasit inca alarma, in doi ani de cand incerc s-o fac. oare am vreo problema? de fapt, daca va spun ca imediat dupa ce ma trezesc merg la magazin sa iau paine, oare am vreo problema? daca se holbeaza toate babele si toti oamenii (observati cele doua categorii, da?) la mine si ma intreaba cu o mila in priviri « de ce te-ai trezit asa devreme? », am vreo problema?

tin o dieta speciala pentru vechea mea problema cu tenul imperfect si cu mentalitatea imperfecta, dar, cum spunea cineva mai destept: sunt imperfecta si asta e chiar perfect! acum, nu stiu cati sunt dispusi sa ma creada, dar eu chiar am facut tot posibilul sa remediez problema, am fost la doi dermatologi (diri mi-l va recomanda pe al treilea, curand), am luat tone de medicamente si creme si alte chestii, am incercat toate leacurile auzite la babe care ma oripilau, unele chiar hidoase, adipoase si etc., nu mai spun de ceaiuri din cozi de nu-stiu-ce buruieni, din pelin (biaci!!) si, culmea-culmilor, am fost si la o vrajitoare-descantatoare sau ce-a facut-o mama ei, ca poate o fi ceva-ceva si cu asta. si? nimic. zero. niciun rezultat. rezultatul e ca trebuie sa aud mereu acelasi lucru  de la mama « cat mai suferi si tu ». mda. adica, tu chiar nu vezi ca sufar? anyway.

in vara asta vine diana, o « prietena de vara », super draguta si deosebita, de la pitesti si, mi-am propus sa ies cu ele in fiecare seara si sa facem toate lucrurile pe care le implica asta. ce dragut va fiiiii! am niste simptome, ca si cum mi-ar fi dor de scoala, dar nu…cred ca e o iluzie. mi-am propus sa fac prea multe lucruri in vacanta, le-am gandit si le-am notat intr-o noapte, pe la 2. ce om sanatos la cap isi mai facea planuri de vacanta la ora aia? o sa fac poze, chiar o sa o iau pe maria intr-o zi si o sa mergem undeva, intr-un loc cu soare sa « ne pozam » ca niste vip-uri. e prima vacanta in care simt ca m-am mai maturizat si eu pentru ca am invatat sa gateeesc, chiar daca pana anul trecut imi era frica sa aprind aragazul. si cum mama vine in pauza de la serviciu la ora 11 in fiecare zi, am timp sa imi exercit talentul culinar si sa o surprind in stil propriu. sper doar sa nu provoc un incendiu.

564378_285675111528014_122166434545550_566060_1456342281_n_large

auch!

Par défaut

mi-am rupt degetul. viata mea e chiar ruinata. la fel si toata vacanta cu toate planurile mele de a-mi scrie cartea si de a o publica in toamna, toate chestiile pe care mi-am propus sa le scriu, sa le citesc, toate plimbarile cu bicicleta pe care le planificasem, toate interviurile pe care voiam sa le iau pentru ziar. tot. ma doare si sa tin mouse-ul, asa ca nu m-ar mira sa devin facebookless, blogless, yahooless, chatless si friendsless. da, viata asta e cruda si salbatica! si ce ma doare si mai mult e ca mi s-a intamplat asta in timp ce incercam sa-mi hranesc iepurele. shit.