wake me up when march ends.

Par défaut

e primul an in care ratez 1 martie, o zi din aia speciala in care sa stam la scoala toata ziua si sa povestim chestii, sa facem poze in care eu nu apar, sa primesc multe plasticuri pe post de martisor. bai, deci la faza cu martisoarele e chiar penibil sa te superi pentru ca n-ai primit unul, pentru ca nu-ti place martisorul ala de 1 leu, pentru ca tu esti mai special si pentru ca inca n-ai invatat ca gestul in sine e tot ce conteaza. eu n-am primit martisor ieri, ci doar un buchet de flori de la tata care a insemnat foarte mult pentru mine+martisoare muzicale pe facebook. acum, nu c-as fi eu vreo avangardista care nu promoveaza traditia de 1 martie, da’ atata tam-tam pentru un simbol despre care unii chiar nu stiu nimic si nici nu-i intereseaza, de fapt, totul e pentru imagine. mbine, hai sa ne dam martisoare ca sa vada profesorii ca celebram ceva si sa nu facem ore! asa mai merge!

anyway. maine e ziua cea mare, as fi ipocrita sa spun ca n-am emotii, mai ales ca nu ma simt atat de pregatita pe cat ma asteptam. de-asta o sa incep sa cant vreau o minune!!!vreau niste subiecte usoare, usoare gen : « scrie un eseu de 2-3 pagini despre diversitatea de viziune asupra elementelor fundamentale ale vietii, valorificand experienta ta culturala, oricat de diversificata ar fi ea ». ar fi atat de frumos din partea lor sa ne dea ceva atat de simplu. vestea super e ca mai am de stat acasa o saptamana, pentru franceza, dupa care o sa uit unde-i liceul, o sa uit cum e sa te trezesti dimineata la 7.00, sa zambesti ca o idioata cand toata lumea doarme in papuci, sa le astepti pe mymy si pe marina la usa autobuzului si sa le zici « neatza » intr-un stil propriu, miorlait (pe bune, cred ca intr-o viata anterioara am fost pisica. sper doar sa fi fost una draguta). va fi atat de diferit! poate nici nu o sa-i mai cunosc pe unii dintre ei *exceptandu-i pe cei cu care n-am schimbat nicio vorba de cand au aterizat la noi in clasa si cu care probabil nu voi interactiona pana la sfarsitul clasei a 12-a, pe care oricum nu-i cunoasteam*.saptamana asta am experimentat toate stilurile muzicale si mi-am dat seama ca rock-ul ma face sa plang. nu ca ar fi singurul « ceva » care ma face sa plang. as vrea doar ca in sala unde vom fi noi repartizati la olimpiada sa fie pe fundal niste muzica ambientala, nu pentru somn, mai, pentru inspiratie. acum ma pun sa « recapitulez » materia.

Publicités

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s