Archives Mensuelles: mars 2012

oficial ne merge…

Par défaut

ca puța în apă rece (scuzați-mi expresia neglijentă) hai să ne afundăm în cărți, să citim romane întregi câte unu’ pe zi, să înotăm prin hârțoage și portofolii pline cu hârțoage și mii de citate spuse de oameni prea inteligenți pentru noi. pentru ce? pentru că trebuie să iei la națională măcar o amărâtă de mențiune? pentru că îți vei face o imagine proastă dacă nu faci nimic și iei 20 de puncte? ok. am avut niște cedări psihice zilele-astea pentru că MATERIA DE A 10-A e oribilă!!! btw. ieri am fost la lansarea ziarului local, unde toată lumea a fost împopoțonată pentru că trebuia să vină televiziunea (și cum omul din popor e disperat să apară la televizor, nu contează în ce context, măcar o secundă în care bagă un zâmbet ipocrit și îi face cu mâna lu’ mă-sa îl face să se simtă vedetă, hai și noi…) m-am săturat să țin discursuri zilnic ca o idioată prin cameră, ca și cum m-ar asculta cineva, să citesc cărți, cărți, cărți care nu mă relaxează în niciun fel și din care nu pot să rețin mai nimic decât dacă scriu pe ceva, să mă așez în pat ca să citesc și să mă ia somnul după doar 5 minute (deci e dovedit, aș putea să dorm zile întregi. non-stop!!) și mai ales, să conștientizez ce cultură mică am, că am citit prea puține cărți pentru ce mă așteaptă pe mine la pitești, unde, probabil, voi da peste niște tocilari care vor discuta doar despre asta. nu-i nimic, există rezumate pe net, dar nu-i tot aia. saaaau, ba da. mă gândesc la faptul că oricum din cărțile pe care le-am citit îmi mai amintesc esențialul, deci ar fi tot aia să citesc rezumatul pe net, nu? și mai e ceva. ăia ne țin acolo aproape o săptămână ÎNTREAGĂ, în care o să am nevoie de atâtea chestii și o să dorm atât de multe nopți într-un pat străin, pe o pernă străină pe care o să o urăsc la fiecare atingere, d’apoi să mai dorm pe ea, unde probabil va exista o baie comună și restul chestiilor. dacă o să supraviețuiesc, mă duc și la anul, mai ales că am auzit că materia de a 11-a e orgasmică. acum, chira chiralina( după titlu, mai că aș abandona-o înainte să o încep) și ceai cu mama, care de vreo două luni nu mai are serviciu și eu sunt foarte fericită pentru tratația deosebită de care beneficiez în această perioadă de maxim stres. pam-pam!

Publicités

ooof.plan.

Par défaut

pana sambata.

  • Al.Husar- « Metapoetica » (Frumosul si arta; Arta si estetic; Poetica si acceptia ei actuala)
  • Traditii si obiceiuri calendaristice
  • Traditii si obiceiuri legate de nastere, botez, nunta, inmormantare
  • Literatura si celelalte arte
  • Nivelurile textului (fonetic, lexical-semantic, morfologic, sintactic si stilistic)
  • varianta
  • Donna Alba si Cartea Nuntii-eseu perspective narative
  • « Les trois graces »-Eliade
  • « Jocurile Daniei »-Anton Holban
  • « Ioana »-Anton Holban
  • Articol « Vin Apele! » de Gheorghe Banea- recenzie by diriga
  • Gh. Banea-viata si opera
  • Casa memoriala Panait Cerna, viata si opera lui Panait Cerna
  • Gheorghe Munteanu-Murgoci, viata si…ce-a mai facut el pe-acolo…
  • Compunere imaginativa « Viata adolescentilor de ieri si de azi »
  • Cultura generala- cinematografie, pictura, sculptura, muzica, literatura etc.
  • Modelul lui Genette in cercetarea naratologica, tipuri de naratori, taxonomie, tipuri de cititori/naratari
  • Revista Arrubium, Cenaclul Arrubium-istoric
  • Opinii argumentate despre: rolul lecturii in formarea tinerilor, rolul teatrului in viata omului modern, importanta castigarii premiului nobel de catre un scriitor roman, rolul litarturii de fictiune asupra formarii unui adolescent, cunoasterea limbajului artistic, cunoasterea biografiei marilor scriitori, conditia artistului, actualitatea cartilor tiparite intr-o « era digitala » s.a. s.a. s.a
  • 12 prozatori interbelici (« Isabel si apele Diavolului », « Maitreyi »)
  • Nicolae Manolescu-« Arca lui Noe »

scriindu-le aici imi dau seama cat de putine sunt. maine BIRTHDAY si lucru intens. cel mai intens. oricum, ma simt cam asa, daca intelegeti ce vreau sa zic.

 

chiț.

Par défaut

arrrgh, ce mă enervează ăștia « în love » care se alintă cu iubi-dubi-pisi-motănel-bombonică. e oribil, pe bune. eu când o să am un prieten, o să-i spun « bă ». saaaau, nu. o să-i spun pe nume pur și simplu. v-am spus că două săptămâni o să stau acasă like a boss?

death. not as bad as my mother thinks.

Par défaut

 cum o conving eu pe mama. sau nu.  
  
 ea: știi, azi a murit bunica steriana..   
  
 eu: ah, da? trebuia să moară. avea 89 de ani.

 ea: cum poți fi atât de insensibilă? nu știi cât contează toate amintirile alea frumoase…(enumerație) 

eu: fleoșc. nici măcar n-am cunoscut-o prea bine. gândește-te doar că oricum trebuia să moară la un moment dat. dacă a fost bună, se duce acolo unde trebuie. coelho spunea: caută să trăiești. amintirile sunt pentru cei bătrâni. happy now? 
  
(dhasdjkasfhsduifrheuifhsdfnskgdrfnhigdfjkghrfg.ceartă. morală.) 
  
și-apoi, mai e ceva. sigur s-a dus după soțul ei, că tare se mai iubeau. cică ăștia mai bătrâni se iubesc mai mult decât cei mulți și nefericiți din rândul tinerilor, mai ales după atâta timp petrecut împreună, cam cât durata medie de viață a africanilor din ciad. nu-mi amintesc despre ea decât că îmi lua mâinile și mi le pupa de un milion de ori până îmi lua culoarea albă deja și îmi spunea că sunt « bălaie și slută » .no, merci. eu nu sunt insensibilă, sunt doar realistă. blah…mâine trebuie să fiu prezentă la înmormântare, răspunzând politicos la toate babele cu miros de naftalină.

Modul în care vorbești te reprezintă

Par défaut

Sau cel puțin asta cred eu. Și nu mă refer aici la a ÎNCERCA să te exprimi într-un anumit  mod pentru a părea superior celorlați, ci la modul tău NATURAL de a vorbi, pe care ulterior l-ai modelat prin ceea ce ai auzit la părinții tăi sau la profesori sau la prieteni. Întotdeauna m-am gândit de ce le este așa de greu unora să se schimbe și am aflat punându-mă în pielea lor. Și eu simt nevoia de schimbări, dar mi-e frică să nu apară efectul a ceva forțat sau prea brusc, pentru că apoi eforturile mele sau ale celorlați vor fi percepute ca amuzante, iar subiectul va fi considerat « chinuit » de micile lui imperfecțiuni existențiale. Ar fi ciudat ca o persoană pe care ai cunoscut-o într-un fel, vorbind într-un fel, să apară a doua zi cu un cu totul alt mod de a aborda problema, adoptând un limbaj artificial, exagerat sau bombastic. Ok, recunosc că într-un cerc restrâns de prieteni poți folosi argoul într-o măsură mai mică sau mai mare, termeni de jargon sau chiar românismele alea pe care eu de obicei le critic. Modul de a vorbi spune enorm despre o persoană, despre mediul ei social, educație, a ei și chiar a părinților, despre anturajul din care face parte sau genul de muzică preferat (vezi situația maneliștilor), cărți preferate etc. etc. Eu nu spun că ai mei au fost și sunt niște oameni culți care vorbesc întotdeuna conform prevederilor DOOM, ci din contră. Tot ceea ce contează este faptul că își conștientizează greșelile și mă înțeleg atunci când le atrag atenția. Metoda « leului datorat pentru greșeli de exprimare » este foarte eficientă și v-o recomand. Este amuzantă și foarte benefică, mai ales când ești în criză de bani și ai nevoie de lucruri vitale. Nici eu nu sunt perfectă și nici nu cred că voi fi, dar îmi iau niște repere după care mă ghidez. Nu știu cum sunt înțelese părerile mele, dar sper că au ajuns cu bine la cine trebuie.

Saisissez le titre ici

Par défaut

cine-mi bagă și mie niște tupeu în vene? și niște creier! azi am citit cu claudia o revistă din aia penibilă, pentru adolescenți, în ora de mate, când am început un rebus și l-am terminat în ora de istorie CU proful de istorie. cică majoritatea se confruntă la un moment dat cu situația aia în care pleci dintr-o cameră în alta cu gândul de a lua ceva și când ajungi acolo, uiți complet care-i scopul pentru care te-ai deplasat. niște cercetători americani super deștepți au studiat fenomenul și au descoperit că de vină este pragul (!) ceea ce e de făcut este să te întorci în camera de unde ai plecat și instantaneu îți va reveni memoria. hei, mi se întâmplă des asta! plus de asta, mi s-a părut interesant un articol despre cum poți descoperi dacă o persoană este frumoasă din interior: râde, cântă, este energică, sociabilă, are chef de joacă și simțul umorului sau ceva gen. măcar 80 % din chestiile astea le fac și eu, deci e de bine. chestii ciudate: să te felicite tanti vio de la chioșc, să ai ca temă la română un eseu complicat despre iubire și tu să te trezești la oră că ai făcut alt eseu, iar diriga să pună asta pe seama oboselii noroc că am pile (și nu e oboseală.e prostie.), să ai momente de afecțiune cu bomboana ta preferată cu viermi, pe care încă o mai păstrezi, cu fițuicile antice la antreprenorială pe care claudia le-a strecurat în buzunarul sacoului tău, cu fierul tău preferat (deci nu v-am zis că poziția mea preferata este atunci când mă țin de scaunul claudiei cu o singură mână ca să pot să mă întorc oricând și să comunic cu rândul meu preferat) și alte chestii demne de iubit/adorat. mai sunt 10 zileeeeeeeee! și ce?

what’s wrong with you, people?

Par défaut

ok. nu mi s-a mai intamplat, dar pentru prima data simt niste energii negative in jur.

1. mi-am pierdut definitiv increderea in mine, simt ca nimeni nu mai vorbeste cu nimeni si totul e fals, nimic sincer.

2. nimeni nu se mai straduieste sa ascunda rautatea, toti o spun pe sleau, invidia e uriasa, vad peste tot oameni dezamagiti si tristi.

3. simt o presiune uriasa de cand am obtinut « succesul » asta. imi doresc sa nu fi reusit, pentru ca acum, pentru prima data in viata, imi dau seama cat de putin stiu si cat de putin capabila sunt.

4. nu mai arata nimeni a fi demn de incredere. e foarte simplu sa privesti in ochi pe cineva si sa iti dai seama ca nu-i pasa, desi, aparent, pare ca da. nici macar cei apropiati, oamenii aia cu care te intalnesti pe holul propriei locuinte nu te mai sustin. incep sa te judece pentru nimicuri, au treburi mult mai importante pentru a-ti acorda si tie doua minute pentru a spune ce-ti mai trece prin cap.

5. toti te inteleg gresit. asa ca ar fi mai bine sa taci. ce mai conteaza? ce mai contezi?

6. auzi lucruri de necrezut despre oameni pe care nu i-ai cunoscut chiar bine, dar despre care iti facusesi o parere buna. simple lucruri complicate care li se intampla te afecteaza in mod indirect si nu poti sa-ti explici de ce.

7. simt cum trebuie sa lupt pentru ceva si pierd altceva. simt ca situatia mea scolara scade considerabil si nu o pot opri. simt nevoia unui abandon. sunt ca un zid. sper sa nu se darame acum.

sau poate o fi astenia de primavara.