Archives Mensuelles: janvier 2012

chestii care-ti fac ziua mai buna

Par défaut

e genial sa descopar ca unii oameni mai au (inca) incredere in mine:) stiti ca-mi plac mult chestiile de voluntariat, nu? ei bine, ieri am primit cea mai super veste din partea unei doamne pe care o respect urias de mult si care nu e doamna diriginta. cum s-a aprobat un proiect prin care macinul va avea un ziar local, care, cu putine fonduri, dar cu multi oameni capabili, va debuta pe 1 martie, ma bucur mult sa fac parte din colectivul de redactie, adica sa fac ceea ce nu credeam ca voi face eu vreodata, sa fiu jurnalista:) va fi multa munca pe teren, multe domenii, vom merge la bucuresti sa vedem cum arata un sediu de televiziune si la tipografia nationala etc. cel mai bine e ca se va organiza si un curs de jurnalism in urma caruia se va inmana o diploma destul de utila, cred. vor fi alesi mai multi elevi din liceul nostru, de catre doamna diriginta. cred ca sunt prea entuziasmata.

Publicités

povestea stilourilor esuate.

Par défaut

sau cum sunt capabila sa mor de nervi din cauza unui stilou. totul porneste de la o pasiune. eu de cand ma stiu ador stilourile elegante, dragute si mai ales ador persoanele care au mereu la indemana un stilou bun si frumos. mda…o sa spuneti ca nu conteaza cu ce scrii, important e CE scrii. dar, mie imi plac detaliile. in clasa I am avut un stilou facut cadou de patronii firmei unde mama lucra atunci. era alb cu portocale si, cred ca a fost singurul stilou care mi-a placut si care a scris. apoi a urmat un timp in care imi cumparam cate un stilou de fiecare data cand participam la vreun concurs sau olimpiada. s-au stricat toate. vreo doua si-au gasit sfarsitul trantite, din care unul era turcoaz si era super cute, altuia i-am cracanat penita pana a fost mort definitiv. a mai fost unul, intr-a noua cu o penita ascutita ca acul pe care nu l-am suportat pentru ca scria subtire, deci naspa. si…anul asta, ca naiba, mi-am luat unul la inceput de la real, de pe un perete urias si din zeci de stilouri l-am ales pe cel mai cel. cel putin asa credeam. asta, mai rau, scrie juma’ de pagina si atat, nu mai vrea. azi mi-a cumparat tata unul de la tulcea, ca de’, p’aici pe la noi nu prea gasesti unul bun. plus  ca a costat o gramada de bani din buzunarul meu, cu penita din iridium si mai e si made in germany. pe naiba, zgarie de rupe, scrie subtire  si daca te grabesti un pic, nu mai scrie deloc. oare ce fac eu la ora de geografie?! shit. ma intorc la pixul de un leu.

« Dacă ai un vis, trebuie să-l protejezi… Dacă vrei ceva, încearcă să-l obţii. Punct.”

Par défaut

am inceput sa ador sertarele, listele, rafturile si alte chestii care ma fac sa par organizata:3 cred ca japoneza e foarte draguta, mai ales cand iei primele lectii in ora de tic. vreau sa inceapa scoala. asta e unul dintre motive. am vazut ieri the pursuit of happyness si mi s-a parut asa de lacrimogeeeen si bine facut ca l-as putea adauga pe lista de filme maxim motivationale-inspirationale si dragute. in vacanta asta am invatat ca cel mai de pret lucru pe care-l am in prezent este raftul din baie plin de lotiuni, potiuni, masti si creme fel de fel, ceea ce nu inseamna ca m-am trezit intr-o dimineata cu un ten perfect, dar e mai bine. se pare. acum cateva zile a fost ziua dariusului, iar tortul ne-a iesit urias, in forma de iepure cu papion, pe care l-am ornat eu, muuuult mai bine decat cel de anul nou. apoi mi-am luat in serios rolul de sora mai mare, deschizatoare de usi, inchizatoare de dulapuri, pastratoare de cadouri, aducatoare de jucarii, caratoare de scaune, aparatoare de carti, fotograf, relatii cu publicul, discutii aprinse cu niste copii de maxim clasa I. a fost o zi plina de chestii. pe 6 ianuarie a fost ziua unuia dintre numele mele(!). toata lumea a uitat, chiar si eu. totusi, tata mi-a dat niste bani sa-mi iau un cadou, deci se pune la socoteala dintre care 51 de lei s-au dus pe o crema mica mica mica de la avene, dar cica e cu nush ce apa termala si ce poti sa zici? mi-e dor de boby. a scapat din lant ca un fraier si acum habar n-avem unde ar putea fi. daca mai este. il iubeam desi era batran si senil, nu mai auzea, nu mai vedea nici unde se afla mancarea pe care i-o dadeam, mai pe scurt, isi pierduse instinctele de caine. hiiiiiiiiiiiii, am uitat sa va spun ca (in sfarsit) iepuroaica mea a adus pe lume sase ghemotoace de par, sau cel putin asa se vedea in primele zece zile. de fapt, nici nu stiam sigur daca era ceva in parul ala, desi se misca ceva din cand in cand. dupa ce au trecut 13 zile, au aparut niste mingi alb-negre, rotunde, somnoroase, mici si pufoase, iar eu eram tentata sa le iau in brate, dar ma-sa era gata sa-i haleasca daca indrazneam sa-i ating . cica asa fac iepurii astia. acum sunt un pic mai mari si ciufuliti. am citit-o pe maitreyi de doua ori in doua zile, pentru ca diriga e atenta la detalii, iar eu nu suport sa fac fise de lectura. mi se pare degeaba. mai am de facut o naratiune fantastica gen mini-basm si termin cu temele de vacanta. be happy!! am sase brouillon-uri. poate o sa le postez.

Hai sa ne cunoastem!

Par défaut

poate va intrebati cum de m-a trasnit acum ideea, dar, nici  eu nu stiu, deci nu insistati. eu ma indragostesc de oricine, orice ar fi, oricine ar fi, daca are ceva ce ma fascineaza, daca are macar un pic de excentric in el, e perfect pentru studiul stiintific ce urmeaza a se desfasura. intr-un  timp, cunosteam oamenii prin cartile preferate, le citeam si, hey, ghiceam ce i-a atras la cartea aia, ce anume din felul lor de a fi ii determina sa o prefere. apoi, era muzica. trebuia sa inspectez ce gen, ce melodie, ce artist or something ii place si, gata, era de ajuns. il citeam ca pe o carte deschisa. vreau sa am in jur persoane mult mai comunicative, vreau sa invat de la ei ceva, cate ceva de la fiecare in parte. mi se pare ca eu sunt vesnica trancanitoare, eu gasesc subiecte si tot eu le abordez, primesc in schimb raspunsuri monosilabice sau doua-trei cuvinte irelevante. toti au impresia ca sunt inchisa intr-o celula, ca nu vreau sa-i urmez. daca unul face nu-stiu-ce, eu, respectand puterea anturajului, va trebui sa fac la fel. si ma gandeam la subiectul ala about boys and girls. eu l-am refuzat pe primul « el » pentru ca mi-a zis ca a luat 7 la teza unica la mate, intr-a saptea, al doilea mi-a spus-o direct, ca-i place la mine cum arat si cum vorbesc si cum spuneam, nici nu scotea alte cuvinte in afara raspunsurilor la ce il intrebam eu. al treilea mi s-a parut inteligent, cu simtul umorului, voia sa strabata nu stiu cati kilometri ca sa ne vedem, dar nu mi-a placut aspectul lui fizic si l-am refuzat din nou. ce naiba, asta nu e un post matrimonial:))) si cum spuneam, sunt deschisa si…vreau sa ne cunoastem! oricare ai fi tu, ca esti aproape sau departe, fata sau baiat, ca ma urasti sau din contra.

boredom.

Par défaut

ma gandeam ca mi-e mult prea lene sa postez prima postare(!) pe 2012 si ca imi place mai mult sa citesc ce scrieti voi. asa ca, scrieti fratilor ca mie-mi convine. daca m-ar intreba cineva cum mi-am petrecut revelionul, v-as spune ca nu prea imi amintesc, pentru ca probabil eram beata. cum naiba sa fii beata de la un pahar de sampanie si doua de bere?! eu totusi imi amintesc de o mica ameteala, ca si cum se invartea casa cu mine, nu nimeream de-a dreptul si vedeam putin in ceata. voiam sa ma laud cu ce am facut in 2011, dar iar n-am avut chef si…voi stiti ce-am facut eu in 2011, nu? well, macar am chef de 3rd january resolution for the new year. vreau:

– sa cant pe scena la un concert de-al shakirei cu shakira;

-sa merg la munte cu ai mei;

-sa ninga/ning pana vine primavara;

-sa vizitez japonia (2012+1000 years)

-sa  continui sa invat japoneza. deja stiu hiragana si katakana. imi plac mai ales literele alea gya gyu gyo, cu simbolurile specifice;

-sa ma reapuc de scris poezii(mai stiti cand spuneam ca vreau sa devin poeta?);

-sa ma calific la faza nationala a olimpiadei de limba si literatura romana;

-sa iau cel putin nota 5.30 la olimpiada de geografie;

-sa ma urasc pentru ca am tradat istoria anul asta;

-sa imi vina o idee geniala pentru proiectul de la toleranta de anul asta (agaaain!);

-sa pun in aplicare ideea geniala mentionata anterior;

-sa ma apropii mai mult de claudia si sa speriem impreuna vestul, estul si nord-vestul;

-sa cant la filologii/liceenii/cine mai vrea au talent, chiar daca nu am talent. asta-i visul meu;

-sa citesc mai mult;

-sa ma distrez mai mult;

-sa fac mai multe nebuneli si sa am energieeeeeeee;

-sa scriu mai mult pe blog;

-sa fac poze, nu fotografii;

-sa ma reapuc de vioara;

-sa citesc mai mult despre feng-shui si semnificatia viselor, pentru ca de vreo 3 nopti am numai cosmaruri cu morti;

-sa public un articol in revista scolii. poateee si doua!:)))

-sa cunosc mai multi oameni interesanti, de la care sa invat cate ceva;

-atat.

cer mult? nuuuuu.