Acum renasc vechile ganduri…

Par défaut

Din infinit în infinit devin tot mai albastră. În cinstea acelor zile de demult, când toamna era sinceră, plângând a furtună în mijlocul străzii, îmi port sufletul peste ocean. E-atât de calm, când eu mă lupt cu un vulcan, atât de rece, când pe mine mă coboară tălpile în foc, atât de departe când simt că tot ce mi-am dorit şi îmi voi dori vreodată se află la doi centimetri de mine. E lumea mea actuală pe care o voi prelungi o viaţă…

Publicités

"

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s