Archives Mensuelles: octobre 2011

Cuvinte intortocheate sau cum scriu eu putin si bine.

Par défaut

Ok. Voiam sa scriu doua vorbe despre Turda, despre concurs, dar ma simt prea obosita si cred ca lumea pune PREA MULT accent pe un simplu succes, care nici macar nu e deplin. Sau poate asa mi se pare mie. Voi scrie cand voi primi pozele de la doamna diriginta, ca sa va si arat cum si cand. Pana atunci, TA-DAAAAM, mi-am cumparat camera foto din aia sucara din banii castigati ca premiu. Nu-i dragut? Ba daaaaaaa. In ultimul timp ma simt high, adica nu prea stiu pe ce lume ma aflu. Ce inseamna sa te pregatesti pentru ora de engleza pe branci de cand incepe anul scolar pentru ca te astepti sa fii ascultata oricand si intr-o zi naspa (mai ales dupa ce ai tras chiulul cu concursul) nu te pregatesti si „guess what?”, te asculta fix in ziua aia, iei opt si incepi sa urli pentru ca puteai mai mult? Ma rooog…Sper sa am ocazia sa indrept intr-un fel, dar nu cred. So I’ll stay here and cry about my life.Trebuie sa inchei pana mi se inchide calculatorul. Vreau o bluza draguta alb cu albastru (tipic pentru liceu) si…am desenat-o deja si ma duc sa-i iau materiale bunicii, constand in niste mohair pe care il va impleti, niste nasturi mari si albastri pe care o sa-i pun eu undeva si o curelusa de prins in talie. Ingenioasa, nu? Stati sa vedeti glastrele pentru flori confectionate din carti groaaaase in care o sa fac niste concavitati unde voi planta muscate. Bye-bye!

P.S. Glastrele vor arata cam asa:

Acum renasc vechile ganduri…

Par défaut

Din infinit în infinit devin tot mai albastră. În cinstea acelor zile de demult, când toamna era sinceră, plângând a furtună în mijlocul străzii, îmi port sufletul peste ocean. E-atât de calm, când eu mă lupt cu un vulcan, atât de rece, când pe mine mă coboară tălpile în foc, atât de departe când simt că tot ce mi-am dorit şi îmi voi dori vreodată se află la doi centimetri de mine. E lumea mea actuală pe care o voi prelungi o viaţă…

8 octombrie si toata viata inainte.

Par défaut

Cred ca imi moare virtualul. Da, adica…nu mai simt nevoia nici sa deschid pc-ul si…asta cred ca e un lucru bun. Si sunt si ocupata. Mult. Chiar foarte mult, pentru ca pe 21 plec la Turda (adio, bal!) cu tata, diriga si Claudia si am de facut niste chesii gen prezentari „poier pont”(a.tudorel-geo) sau afise. Heeeelp! Sincer, testele-alea initiale au fost fix degeaba. Iar eu mi-am facut griji degeaba. Prima mea nota oficiala si trecuta in catalog de anul asta eeee 10, la latina (cine ar fi crezut?!!), iar a doua 10, la franceza. yeeey! Intre noi fie vorba, nota 7.30 la testul initial la bio e un pic exagerata… pentru ca eu am facut-o asa. Ok. Credeam ca odata cu trecerea anilor ne vom intelege mai bine, noi ca_colegi, dar…mnu. N-am mai citit nimic. Ma urasc pentru asta si simt deja cum devin analfabeta. Am avut o dicutie interesanta cu doamna diriginta la dirigentie consiliere si orientare despre prieteni, iubiti, gagici etc. etc. Conform unui studiu realizat de diriga, adolescentii care au prieten si nu stiu sa schimbe doua vorbe despre ceva cat de cat interesant („vorbesc vorbe”) si in principal vorbesc despre familie si problemele de acasa, sunt in pragul casatoriei. De citit nu vorbesc pentru ca nu citesc NIMIC, de filme nu vorbesc pentru ca nu privesc DELOC, despre animale de companie nu vorbesc pentru ca N-AU (iepurii mei sunt masculi. ambii. deci o sa astept pana…jusqu’a rien sa vad puuui) Azi ma duc la Galati cu mama, sa cumparam un calarifer pe care o sa-l ducem in spate (gizaz, deja ma ia cu lesin). De fapt, va fi „o experienta interesanta”.Am pus frunze la presat si a fost dragut sa gasesc prin cartile antice si groase din biblioteca frunze puse de muuuuult la uscat si care au capatat o valoare istorica. Cred. Mi-am schimbat putin parerea despre ceea ce eu consider « babe ». Una dintre colegele mele mai vechi, pe care o simpatizez mult, mult, a venit la scoala cu mama ei, care e mai in varsta si avea un aspect imbatranit, batic pe cap si alte de-astea si mi-am dat seama cat de ipocrita sunt. Aveam un respect deosebit pentru ea pentru ca a educat-o in felul ala pe colega de care vorbesc, chiar daca nu o cunosteam face to face. Acum ca am vazut-o, am un respect si mai mare:) Sunt prea superficiala. Ne-a propus doamna de engleza sa ne depunem dosarele pentru Consiliul Elevilor si ma gandeam daca eu as fi buna la asta, ca cv bun am, zic eu. Nu cred ca m-ar vota cineva, avand in vedere ca eu nu ma pot apropia de nimeni mai mult de „ce faci? bine.”Poate anul viitor. Imi place sa fiu responsabila, desi nu-mi iese intotdeauna. N-am incredere in mine deloc-deloc pentru ca tot timpul ma gadesc ce ar spune ceilalti, nu am curaj sa vorbesc in public pentru ca am voce ciudata, nu-mi place sa ma afisez pentru ca nu-mi place cum arat. Deci nu sunt narcisista.”Je ne suis pas Marilyn”. Citeam pe blogul Dorinei despre planuri de viitor, facultati si alte chestii si am realizat ca stiu ce vreau inca de pe acum, Facultatea de Relatii Internationale si Studii Europene, Universitatea Bucuresti, ca sa devin diplomat (dupa ce invat sa fiu diplomata si sa dobandesc toate trasaturile alea pe care nu le am). Bine, exista sanse cu milioanele sa ma razgandesc de n-spe ori pana dau bac-ul, dar… Nu vreau Constanta pentru ca nu au metrou, iar mie imi place asta. Plus de asta, marea nu-mi prieste nici vara, nici iarna. ok. bye!