titlu.

Par défaut

păi. simt nevoia să explic de ce blogul meu nu mai e la fel de ceva vreme, în sensul ăla că eu nu mai scriu aproape zilnic şi îmi vine să îmi dau două palme ca să-mi revin. eu când l-am creat cu degetele mele scriind la repezeală un e-mail şi aruncand un titlu cretin (care încă mai există şi încă mai este cretin) ştiam că nu este pentru mine decat un moft gen ce măăă, eu să n-am blog!(cu toate că habar n-aveam ce-i ăla şi cu ce se mănâncă). apoi am început să dezbat nişte subiecte mai idioate decât momentele mele de idioţenie acută, pe care le împărţeam cu cei doi cititori la vremea aia (acum am trei cititori, deci..evrikaaaa!) daaaar, eram doar un copil acum un an, deci toate alea nu mai au rost acum. hăhă. după, am început să aberez toate problemele mele existenţiale, luând în râs toate chestiile minore care mi se întâmplă evridei. citind bloguri la nimereală, mi-au intrat în limbaj fel de fel de cuvinte pe care aş vrea să nu le mai ştiu şi să revin la stadiul de copil care nu are net şi nu are blog, nici măcar o adresă de e-mail. cred că devin semi-analfabetă din cauza cuvintelor ălora şi semi-dezinteresată de lumea pe care mă aflu. şi pe fiecare pagină răsfoită am regăsit câte puţin din felurile mele de a fi gen ba funky, ba nasoală, ba piţi, ba tipa care vede totul roz şi condimentează totul cu fluturaşi roz şi albaştri şi îşi serveşte ceaiul cu rom dimineaţa şi nu îşi pierde minţile niciodată (n-am alt exemplu.). nu v-am plictisit cu chestiile pe care le-am făcut eu vara asta, pentru că nu e nimic deosebit. eu am muncit aproape zilnic. adică, nu cine ştie ce muncă fizică, doar am descoperit că eu nu suport dezordinea, praful şi toate celelalte. and, altă latură este faptul că mi-am terminat toate temele pe care le aveam de făcut şi mai am doar de terminat lista de lectură obligatorie, constând în nişte chestii pe care trebuie doar să le reactualizez, vezi O scrisoare pierdută. iar restul zilelor le-am pierdut citind până mă lua durerea de cap. ew, ew, ew, îmi place viaţa mea prezentă şi viitoare.

Publicités

Une réponse "

  1. Ce copil bun si frumos, si-a facut toate temele 🙂 Recunosc senzatia de citit pana te doare capul :P, bravo!
    Pana la urma daca ai un blog, il ai pentru ca asta simti si vrei, implicit scrii cand vrei si mai ales cand simti ca ai ceva de spus. A avea un blog nu inseamna a scrie zi de zi, ora de ora…este doar al tau, so faci ce vrei aici! 🙂

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s