Post.

Par défaut

hello. It’s me again. de ce oare vreau să scriu ceva dacă nu ştiu ce? spre exemplu. azi am făcut un tur de forţă şi am vopsit nişte chestii. cu vopsea. de-aia aveam dup’aia vopsea în cap, ochi, gât, dinţi şi peste tot, în general. eram ceva gen ”bună dimineaţa, roabă!” am început “Povestea lui Lisey”. am citit jumătate din “Povestea lui Lisey”. povestea lui Lisey nu-mi place, ce-l puţin până la pagina 183. adică, Lisey din 2006 nu e la fel de 31 de ani ca Lisey din 1988. şi mie îmi plac cărţile cu femei tinere şi celebre. iar scena în care Scott este împuşcat, iar Lisey se uită ca vaca indiferentă pe motiv că i-a dispărut vocea pe moment mi se pare mai mult decât penibilă. apoi o să-l încep pe Ion, pe care deja l-am etichetat după copertă ca fiind un roman de shit. anyway, am găsit azi un căţeluş super negru şi cârlionţat pe stradă pe care intenţionam să-l păstrez dacă n-ar fi apărut vrăjitoarea de stăpână-sa zâmbindu-mi de parcă arătam ca o bonă perfectă pentru câinele ei. am reînceput să scriu poezii care se vor moderniste, dar de de fapt sunt nişte aberaţii prosteşti cu ziduri dărmate, sticle de Cola aruncate în boscheţi singuratici, pastă de dinţi pe clanţă, noroi în păr şi alte produse imaginative ale unui creier subdezvoltat. Şi e caaaaald din nou!!! şi o să pot să port din nou pantalonii mei super scurţi şi fustele de 2 centimetri care-mi plac mult, chiar dacă toate babele se holbează la mine ca la felu’ 12. Îmi pare I’m sorry!(wow, de când n-am mai zis asta!). am aflat că tata îmi citeşte blogul de la birou. so, Hello, daddy! e un feeling ciudat adică. mă simt urmărită. mi-e dor de var-mea. da. o să mă duc la ea într-o zi. sau în mai multe zile. şi mi-e dor şi de mareeee. mama zice că m-ar trimite două săptămâni dacă aş avea unde să stau în Constanţa. îmi vine să mă urc în primul microbuz şi să o tulesc de una singură, fără bani. doar cu crema anti-UV cu factor de protecţie 50. hey, ştiţi ce-am aflat? că o fată cu tenul alb care e vopsită*în cap, gen*, a fost cândva blondă sau şatenă. nu ştiaaaaam! skins a început să mă plictisească. aşa că nu o să mă mai uit la el şi o să-l reiau când o să am..26 de ani. mi-am amintit că există Ada Milea. super fericire de moment. apoi am început să râd de una singură în faţa monitorului, ascultând-o. şi mă gândesc aşa entuziasmată la ziua când eu o să iau bac’u cu 10 şi să-mi ia interviu ăia de la realitatea*rêverie*. gata, mă duc să fac clătite.  ce fericiţi o să fie Boby şi Raff.

Publicités

"

  1. băăăăăăăăăăăăăăăăăi, deci tu ai luat « povestea lui lisey » de la bibliotecă! a-haaaaaa!
    şi băăăăăăi, povestea lui lisey este cartea mea preferata for ever and ever şi este o carte geniala si o ador la infinit. :3

    • Pai la ce se pricepe romanu’ cel mai bine? la povestit, turuit si cat imi mai place si mie sa vorbesc non-stop tot ce-mi trece prin cap. merci, Giana >:D<

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s