Despre cum mi-am început vacanţa.

Par défaut

Cum ar fi dacă v-aţi trezi brusc la Liceul Pedagogic din Galaţi la întâlnirea bunicii voastre cu colegii de liceu după 47 de ani de când nu s-au văzut? Nu sună chiar bine, nu? Dar dacă aţi merge apoi la o biserică să le faceţi parastas colegilor şi profesorilor decedaţi? Apropo, am fost pentru prima dată la o biserică greacă şi am înţeles sdjfsdfbdsfdrfgierutyrhsufirghhhnfthhhvctgkiserkug, adică am ieşit mai bou decât intrasem. Anw, m-am simţit ciudat înconjurată de babe rujate, rimelate şi ojate, dar încă sunt urmărită de partea cu: ”Mariţiiiiiiica, de când nu te-am mai văzut! Te-ai schimbat fată!”(ţi-au căzut 5 dinţi, ai părul al naibii de alb şi ai un început de cataracta right there). Hihi, cel mai tare era faptul că cei prezenţi, actuali pensionari au fost cândva profesori. Imaginaţi-vă acum un creier supermegaubergigainteligent mucegăit şi ridat de timp care a început să delireze la 68 de ani. Mă rog…(deci am zis să renunţ la “mă rog…” şi “oh my god!” de care nu pot să scap). Apoi restaurant, unde mirosea a ceva strange gen motorină amestecată cu mirosul din camera străbunicii bunicii, antic. Nu. N-au dansat, n-au zis bancuri deocheate, nu şi-au făcut curte unii altora, nici măcar nu s-au jignit/aruncat cu furculiţe în capul profesoarei idioate care îi tinea în soare zile în şir ca să-l preamărească pe Ceauşescu. A fost caaaalm. Îmi ţiuiau urechile de caaaaaaalm. Mă simţeam de parcă m-aş fi aflat la întâlnirea de 47 de ani din liceu. Şi-acum apare imaginea mea, în centrul atenţiei, în cea mai stupidă/ penibilă situaţie of my fuck’n’ short beautiful life:” Hiiii, ce nepoţică frumoasă aaaaai! Trebuie să înveţe super bine! Nu-i aşa Maritica, îţi seamănă?”
Şi eu…”mulţumesc frumos!”,”săru’mâna” (aia ridată şi hidoasă) *ZÂMBET LARG* Moooamăăă, dar una dintre colegele bunicii se afla şi ea cu nepot’su profesor universistar la Bucureşti, care era cel mai drăgut tip pe care l-am văzut în viaţa mea, respectuos şi super super deştept, la care m-am uitat toată ziua cum îi făcea poze mătuşii. Apoi am aflat  că are 40 de ani împliniţi (de-ce-n-am-înţeles-o-niciodată-pe Monica?). Mi-a căzut faţa, dar n-a observat nimeni. It means I will be obsessed for the rest of my life. Cea mai frumoasă parte a fost plimbarea seara prin Galaţi, într-o atmosfera super drăguţă de weekend.

Publicités

"

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s