“Je vous aime et vous adore, que prétendez-vous encore?”

Par défaut

În ultimele zile am fost foarte melancolică. Parcă mica noastră excursie nu ne-a fost benefică, ci din contră, a doua zi, toată lumea se certa, nu erau mulţumiţi care, cum, ce fel, că “de ce ai tu bluza aia mov?”, sau “de ce ai scuipat acea flegmă gumă pe jos?” Aş vrea să am un fel de puteri magice şi să-i împac pe toţi şi să nu ne împărţim în tabere, cum fac altii. Miercuri avem un fel de activitate cu teatruuuuuu. Love it. Eu sunt Zita, adică un fel de rol principal în mica scenă pe care o jucăm din “O noapte furtunoasă”. Sper să nu vină multa lume, că o sa leşin de emoţii. Mi-am găsit o rochie de epocă albă şi lungă, dar nu ştiu cât mă împac cu rolul de cucoană energică, revoltată, care ţipă şi aleargă dintr-o parte într-alta. Sper să-mi iasă. Mircea mi-a propus să ne facem o trupă, să cântăm adică şi nu-mi surâde ideea. 9 D-ul are oricum numai copii talentaţi, dacă ne gândim la Marcela,Ada, Claudia, Mircea… şi eeeu:))))). La ora de biologie am stat bosumflată. Singura mea nota de 9 s-a dublat şi rezultă o medie naşpa, la cât am răspuns eu la biologie, mult mai mult decât alţii care au 10. Mă rog…Marţi am un fel de examen la muzică, adică va trebui să merg împreună cu alte 6 colege la o altă clasă şi să povestesc toată viaţa lui Beethoven. Media mea anuală sugiţă săraca, e cea mai mică pe care am avut-o vreodată, 9.75. Vara asta aştept rezultatele de la 3 chestii: concursul “Restaurator pentru o zi” lansat de muzeul Minovici, concursul “Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public” şi bursa Dinu Patriciu, pe care nu cred că o s-o primesc, deşi îmi doresc asta.

Sar la cu totul altceva. Zilele-astea am observat că pot să citesc gânduri. Spre exemplu, la ore, când este pusă o întrebare, vreau să răspund ceva, dar nu sunt sigură şi îmi păstrez ideea până zice profesorul exact ceea ce vroiam şi eu să zic. Am interpretat greşit unele persoane, pe care le vedeam altfel, mi le închipuisem altfel. Nu apucasem să le cunosc prea bine decât online, dar fiecare gest pe care îl fac în prezenţa mea, fiecare interjecţie:”ah!”, “of!” îmi spun totul şi sunt capabilă să îmi dau seama exact cine ce gândeşte despre mine. E de ajuns o singură privire. Mbine, asta sună ca un fel de mama omida şi ca şi cum eu m-aş da şmecheră. Oare blogării sunt exact la fel cum crezi tu după ce citeşti ceea ce scriu? Ei bine, am descoperit că nu. Nu sunt atât de ok cum se cred! M-am hotărât. O să mă înconjor doar cu oameni de calitate. Restul sunt nişte ştersături. Nu există prietenie adevărată, deşi unii cred că da şi că şi-ar da viaţa pentru x şi y. Atâta timp cât x nu-l crede atât de prieten pe y, deşi când sunt împreună aşa pare, nu. Şi cel mai nasol lucru e când cel pe care îl credeai cel mai bun prieten te dezamăgeşte. Apoi, ca un fraier, uiţi şi păreţi din nou de nedespărţit.Chiar şi cele mai puternice prietenii pe care le vezi în jurul tău, au în spate nişte lucruri nu tocmai roz.

P.S Da, mă…ăsta e un post un pic emo, un pic filozofic, un pic lăudăcios!

Publicités

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s