Archives Mensuelles: mai 2011

Stuff.

Par défaut

Trăim în România, right? Păi, asta devine chiar enervant. Nu mai vorbesc de repausul dominical care înseamnă că toată lumea se învârte în loc, fără să facă nimic, se plimbă fără rost pe străzi sau alte chestii. Azi am fost la un fel de reuniune de familie din aia“qui vaille”.Asta înseamnă că am vizitat-o pe mamaia şi am văzut-o şi pe colega noastră care mai are un pic şi naşte. Nu, sună naşpa. Care mai are un pic şi dă naştere cuiva. Nu. Care va deveni mămică? Mă rog, am văzut ceva rotund, atât. Şi nu, n-am avut o stare de “vreau şi eeeeeu!” Pur şi simplu am făcut o constatare. Mi-am pierdut tot weekendul cu un film în Movie Maker, care se face foarte greu. ADICĂ trebuie să reiau fiecare chestie şi să ascult melodia aia de n ori, până mă ia ameţeala. ADICĂ sunt tot un “heal the woooorld, make it a better place”…bla bla. Iar când au trebuit să vadă filmul ale mele mamă+bunică, a trebuit să zic “citeşte repede!”…”oh, ce păcat, n-aţi apucat!” Sunt presată săptămâna asta de o notă care îmi mai trebuie la biologie, o notă care îmi mai trebuie la mate, testul la latină în care trebuie să iau 10. Şi am făcut imposibilul şi am luat 10 în teză la franceză, ceea ce înseamnă că e o chestie “a.k.a.paka”. Nu ştiu de ce i-am terorizat pe toţi cu a.k.a paka, “uite, aia e a.k.a paka!” Şi tot a.k.a paka a fost şi sfârşitul de an şcolar pentru cei de a XII-a. Well, eu chiar am vărsat 3+2=5 lacrimi pentru că atmosfera era nasoală, iar cineva de la a XII-a A cânta ceva la chitară de răsuna holul. Eu nu vreau să termin liceul never, pentru că atunci o să plâng în hohote. De fapt, nu o să-mi lipsească prea mult, aşa încât Claudia îmi va boteza copilul, iar pe Mymy o voi cununa, deci ţinem legătura.skip. Hello, Criss!

Publicités

Leapşa!

Par défaut

Încă încerc să-mi explic de ce i se spune leapşă, pentru că pot fi pasate o groază de alte chestii, ca palme, pumni…cred că cel care a numit-o aşa era pasionat de jocul ăsta. Oricum nu sună bine “leapşa, leapşa, leapşa, leapşa…” Anw. E o leapşă de la Nicoleta. Merci.:)

1. Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures. ( nu trisati!!!)
2. Pick the 4th picture in that folder.
3. Explain the picture.
4. Tag 4 people to do the same!

Pot să trişeeeez? Păi, e din comunitatea de romi de pe Călăraşi la vale, ei, cei doi, se uitau la desene animate, casa stătea să cadă şi, nu se vede, dar erau înconjuraţi de pisici din ăia mulţi şi mici care lăsau o dâră de păr în urmă. Şi cred că sunt singurii cu care nu ne-am pozat, din tot cartierul ăla. Şi nu, n-am contactat nicio insectă.

Ok, you 4 people, do the same, please! (ha, engleza de baltă.)

Pare amuzant. De fapt, nu e.

Par défaut

Nu ştiu cum mă comport eu în microbuz / autobuz/ autocar sau cum s-o numi chestia cu care merg, dar sigur nu încep să fac ca o sirenă, să scandez nu-ştiu-ce când cineva a realizat ceva mega (de unde şi-atât…), să dansez, să ţopăi sau altele. O singură dată am râs în hohote şi s-au uitat toţi la mine întrebând ce s-a întâmplat. Poate nu era ATÂT de amuzant, dar totuşi…(pleonasm, pentru cine nu ştie!) Şi-mi vin în minte tot felul de chestii pe care ai putea să le faci în microbuz like:

  1. să îţi deschizi geanta, să bagi capul înăuntru şi să zici “Ai destul aer acolo înăuntru?”; 
  2. să fixezi un elev de lângă tine şi să-i zici: ”azi am ciorapi noi”
  3. după ce porneşte microbuzul şi e super aglomerat să zici: ”la naiba, îmi vine să vomit!”
  4. să ţii în mână o ladă frigorifică pe care scrie “organe umane”, iar dacă te priveşte cineva insistent să-i zici:”vei fi următorul în ladă”
  5. să apeşi pe toate butoanele pe care le vezi spunând:”oare ăsta ce face?”
  6. să desenezi un pătrat pe jos şi să-i anunţi pe celalalţi că acela este spaţiul tău personal;
  7. să îţi scoţi guma din gură şi să începi s-o lungeşti;
  8. să te holbezi la degetul mic şi să zici “Cred că se măreşte”; 
  9. să rogi şoferul să aştepte pentru un prieten de-al tău şi după vreun sfert de oră să strigi: ”bună Andrei, ce mai faci?”
  10.  lasă să îţi cadă un pix şi aşteaptă ca cineva să se aplece să-l ia, după care ţipă: “Hei, este al meu!”; 
  11. când se închid uşile anunţă către ceilalaţi: “E în ordine. Nu vă panicaţi, se deschid din nou!”;
  12. oftează dureros în timp ce te dai cu capul de bara de susţinere şi strigă: “Tăceţi din gură toţi, doar tăceţi!”;

Why are you wastin’ your time?

Par défaut

De ce vor copiii de MAXIM clasa a VII-a să monopolizeze lumea? Adică, nu m-am întâlnit niciodată cu unul care să nu-mi zică: ”ştii ce a mai făcut Cutărescu de la mine din clasă?”,”ştii ce i-a scris nu-ştiu-cine pe coperta caietului de mate în ora de română colegei prietenei mele cele mai bune?”,”Cutăreasca a încercat să se drogheze cu cretă! Îţi vine să crezi?” Mnoh, mă refer strict la cei de a VII-a, cărora abia le creşte o bucăţică de creier în partea stângă a cerebelului. Ultima dată a fost:”pssst, să-ţi zic o fază tare, C a încercat să-şi taie venele în toaleta şcolii”. Mă simt dezgustată, enervată, indiferentă şi…bleah! Am aflat încă o “bombă”. Copiii de clasa a V-a de la n-are rost ce şcoală s-au apucat de făcut ceva interesant, chiar pe băncile şcolii. Mi-e jenă mie să spun asta, dar eu n-aş fi crezut vreodată! Nu mai zic de imaginea tipelor de 13 ani care se plimbă în paşi de dive pe străzi şi ascultă manele când, probabil, habar n-au cât fac 2×2. So disgusting!

Pfff…

Par défaut

Well, I’m back. Sunt răcită moartă, mă doare un afurisit de creier+ameţeli, tremurături, frisoane, deci se poate spune că sunt aproape moartă. Sau, poate răceala mea e chiar o gripă în devenire fatală. Asta înseamnă că o să pot să citesc până la epuizare o carte care merita citită până la epuizare şi căreia o să-i fac şi o recenzie (care habar n-am cum se face, dar învăţ) şi o să beau o tonă de ceai DEmentă, iar ai mei vor fi mai drăguţi ca niciodată. Şi pot să-i zic adio proiectului meu cu “Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public” care urma să fie ceva suuuuupeeeer. Modestia asta! Chestia e că am convins-o pe mama să mă lase în excursieeee, după kilometri de tratative. Ok,ok, promit să învăţ, să îmi fac toate temele ever, ordine în camera mea şi în toată casa în fiecare zi, promit să nu mă mai cert cu Darius, să merg eu la cumpăraturi dimineaţa, chiar şi atunci când sunt chioară de somn, să iau 10 la latină în the next “testum”, cum aveam noi impresia că se spune, iar profa ne-a zis să scriem simplu “test” (pentru că nu ştia nici ea, I think) ca să compensez 7-le din teză. Luni cred că îmi iau liber, ca să zac în voie, fără să mă întrebe nu-ştiu-cine ce am, de ce arăt ca o stafie, de ce n-am stat acasă dacă îmi e rău şi alte de-astea. Marţi am teză la istorie, pentru că aşa fac copiluţii fără experienţă de la a 9-a D, îşi stabilesc tezele până în ultima zi din anul şcolar. Şi când spun asta, mă gândesc că mai avem şi la franceză şi eu mă lupt cu concordanţa verbelor. Atât.

Fulga gospodina

Par défaut

Yyaaaayy, o duminică în bucătărie, făcând prăjituuuuri. A fost un fel de concurs între mine şi mama la ruladă, după ce am umblat după ouă şi chestii prin vecini (dar bine că există mătuşi!).Chestia super tare a fost când am constatat că mixerul nu mai merge şi a trebuit să bat măr compoziţia aia cu telul până am făcut muşchi, în sfârşit! Păi, fiecare trebuia să facă ce-o face ca să-i iasă cea mai cea ruladă. Şi cum mi-au mai rămas vreo 8 lei din banii mei de buzunar, ţâşti la magazin şi ia Finetti+ banane (că ştiu eu o reţetă de la colegu’ Edi), ca s-o dau gata pe mama. Mi-a ieşit ceva nasol, pentru că nu mi s-a rulat rulada, care trebuia rulata şi s-a împrăştiat un pic…un pic mai mult chiar. Rulada à la Alexandrina însă a ieşit mult mai bine, deşi avea gem de ceva. Păi, cum să fie concurs fără juriu? Ha! Tata mi-a dat 10 cu +, iar mamei i-a dat 5 (pentru că aşa am complotat noi) şi ne-a zis că nu suntem fairplay. Ok,ok! Recunosc. Nu arată prea bine, dar pot să vă garantez că supravieţuiţi! De fapt, nu. Nu vă garantez. Pot să garantez doar că tema mea la franceză nu mai poate aştepta şi nici nu strică un plus-que-parfait!