Hei-hei!

Par défaut

Îmi plac voluntarii. Nu, nu wanna-be-iştii care fac asta pentru a scăpa de ore, pentru a face caterincă sau pentru a ieşi în evidenţă or something. Nu trebuie să fiu cine ştie ce psiholog pentru a face diferenţa între copiii de la centrul de plasament şi cei crescuţi în spiritul “mami, eu vreau asta!”…”sigur că da, îţi ia mami imediat!” sau, mai bine zis cei educaţi după cărţile lui Caragiale. Am cunoscut nişte copii modeşti, atât de simpatici şi cuminţi, încât aproape că nici nu-ţi dai seama că provin din familii cu o situaţie uber precară şi nici nu contează că nu au haine de firmă, pantofi de lac şi poşetuţă cu fundiţe. Eu una am descoperit altfel de copii, care trăiesc într-un mod frumos, au un program foarte bun la centru. Şi suntem prieteni la cataramă…ca să nu mai zic cât de mândră sunt pentru că le-am dat curaj unor fetiţe timide şi am lucrat nişte felicitări drăguţe cu ele, bineînţeles, pentru mămici şi bunici. Cred că am desenat cei mai mulţi fluturi din viaţa mea+coşuleţe cu ouă şi prinţese 🙂

Şi ne place să ne jucăm cu maşinuţe! Da!

Eu şi ei 🙂

Publicités

"

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s