Pieptănături

Par défaut

Hihi, ia să vă văd dacă vă iese ceea ce eu încerc de mult, pronunţia cuvântului “pieptene”, documentată, desigur, de pe-nternet. De la erori de tipul substantivului “pieptăn”, s-a ajuns la o conjugare la indicativ prezent de toată frumuseţea. Corect e aşa: eu mă pieptăn/ piaptăn :))), tu te piepteni ( nu “te piepţini” or something), el/ea se piaptănă, noi ne pieptănăm, voi vă pieptănaţi, ei/ele se piaptănă. Mi se pare un cuvânt ciudat care se spune că provine din latinescul “pectin”, dar mai bine rămânea acolo. Are forme articulate la aproape toate cazurile: N-Ac: pieptenele; G-D: pieptenelui/pieptenilor, iar la vocativ îmi permit să inventez eu forma: pieptănule /pieptenelule! Am scris asta pentru că azi dimineaţă s-a întâmplat ceva cu peria şi pieptenele meu, care au dispărut miraculos, aşa că mi-am prins părul ciufulit cu o clamă şi aşa e şi acum. Pieptăn-piaptăn-pieptene-pieptănătorie-pieptănător-pieptănat-pieptănel şi alte pieptănături. Ţi se cam limbă plimba în gură…Este?

Publicités

Une réponse "

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s