Archives Mensuelles: avril 2011

Stupid moment (a se citi în engleză)

Par défaut

din categoria “de ce ţi-e frică nu scapi”,azi am fost atacată de câini(de fapt era un câine, dar, ca să pară mai palpitant…). da. mergeam aşa, cu un pas în stânga şi unul în dreapta, jumate adormită, jumate stupidă, cu capul în sus şi părul în toate direcţiile (horror) când am simţit că vine cineva/ceva spre mine cu o viteză de 20km/h. (deci am uitat să vă spun că mă duceam la magazin). arătarea de câine era ciufulit şi murdar şi mort de foame (măcar de muream muşcată de un câine de rasă), încât, ce s-a gândit el:”mmm…ce delicioasă pare tipa aia, ia să dau eu lovitura, că tot nu e mare aglomeraţie dimineaţa…” şi, probabil din orgoliu ca să nu par stupidă iar, n-am schiţat niciun sunet (cred că sunetul nu poate fi schiţat, dar…). nu e ceva normal pentru că eu trebuie să ţip să se spargă trei geamuri şi maşinilor care trec pe lângă să le cadă roţile & stuff. noroc cu o tanti cam la vreo 9865 de ani care m-a salvat aruncând o drăguţă de piatră fix în capul câinelui (deci nici eu n-aş fi avut o aşa ţintă, cu trei perechi de ochelari pe ochi). tata, ca un părinte ocrotitor ce este, a spus că o să-i împuşte pe toţi câinii ăia de acolo care sunt lăsaţi de izbelişte. hihi (sună ca şi cum un copil căruia i s-a furat jucăria se duce la maică-sa să se plângă). darrr, nu. eu cred că mai bine ar trebui să se sesizeze autorităţile sau locatarii blocului care nu îşi pot ţine câinii sub supraveghere. şi cum trăim în ţara tuturor posibilităţilor, nu m-ar mira ca mâine să dau peste acelaşi câine, în acelaşi loc, la fel de urât şi murdar, aşteptându-mă fix pe mine!

Publicités

Blablabla…

Par défaut

Yaaaaaaaah!  Sunt super mega extra uber happy, dar nu ştiu de ce. Mmm…probabil pentru că “vacanţa” noastră s-a prelungit cu o zi. Cât de bine sună asta? Well, destul de bine pentru tema mea la română. Mă simt urmărită de cele trei kg în plus (friptură+pască+ciorbă+sarmale+ciocolată+ciocolată+pepsi+cozonaci+ciocolată…şi da, sunt o ciocofilă). Am vrut să citesc vacanţa asta teancuri întregi de beletristică, dar…am renunţat. Şi ştii de ce am renunţat? Nu. Nu ştii. Am început să mă gândesc serios la cei care se cred sunt cititori înrăiţi dacă ştiu o iotă din “Motanul încălţat” sau “Harap-alb” sau “Hensel şi Gretel” (later edit: « Hansel… »). Şi dacă nu le ştii p-astea, ce rost are să citeşti best-sellere şi alte chestii? Revenind, mă întreb de ce am primit un car de sms-uri de sărbători şi eu n-am trimis nici măcar unul (haha, sunt atât de invidiată, că şi sms-urile mă adoră). Mă rog, am descoperit că e mai ieftin un mesaj pe facebook. În sfârsit îmi merg boxeleeee!!! (tre’ să sărbătoresc cu un pahar de apă).Mă simt atât de vinovată pentru somnul de 5 ore pe care l-am prins în prima zi de Paşti, de-abia am putut să-l ridic din pat, când puteam face atâtea lucruri interesante like bătaie cu frate-miu, plimbare cu bicicleta, party cu myself (ştiu eu de ce!), cumpărături la Milano (probabil unde se aflau singurele magazine deschise la ora aia), un iglu la polul nord (pentru că o idee se poate transforma într-o aberaţie în toată regula).skip. Eu de obicei nu cred în deochi şi alte vrăjeli din astea, dar ieri nu mi-a trecut durerea de cap cu trei algocalmine/uri consecutive. bbbback to present. Mi-am scos tricourile toate şi ochelarii de soare şi am un playlist plin de Auburn acustic acustic acustic & stuff pe care le adoooor. skip. Ei bine, am privit azi un film de Crăciun (happppy Christmas ho ho ho!). Sleepover. Voi ce mai faceţi? Sănătoşi-voinici?

P.S este ca melodia e geniala?

Ceartă.

Par défaut

am avut o discuţie cu părul meu azi dimineaţă la 5 fix. mda…exact când îmi e lumea mai dragă, fleoşc, părul meu devine lins de vacă+ o CĂRARE pe mijloc (nu suport aaasta!)

mbine, Păr, te rog eu, stai şi tu măcar o dată ca tot părul şi nu voi mai fi nevoită să mă cert cu tine în fiecare dimineaţă. da ştiiiiu, eu sunt aia care dorm aiurea, aşa încât tu suferi, în special mighty Breton, tot eu te murdăresc de pastă de dinţi când mi-e lene să te leg, eu sunt aia care te tund mereu, deşi nu vreau (prostie curată!) şi după aceea plângem împreună trei zile-n şir, dar, înţelege şi tu, nu e de ajuns să fii invidiat de fiecare fată pentru că eşti drept şi blondo-şaten şi n-ai văzut placă în viaţa ta! îţi cam iei lumea-n cap! ţi-am zis de atâtea ori că m-am saturat să mă cert cu mama la 22.30 pentru că nu m-a născut cu păr creţ, dar tu nuuu…batman, batman! ş-aşa mai pierzi şi fire de păr, îmi intri în ochi şi în gură, deci dă-ţi două palme şi revino-ţi! te rooooog, te rog, te rog, te rog…te rog?

P.S  azi am fost la cimitir (da, nu-mi vine să cred) pentru că e nu-ştiu-ce sărbătoare (sorry pentru preot şi profu’ de religie), cu mama, care m-a tras de nas ca să ma trezească cu noaptea-n cap! I hate you today.

P.P.S  azi sunt zen. mlol.

Realizează cineva că vine Paştele?

Par défaut

Serios! În alţi ani vedeai toată ziua la tv reclame, emisiuni, urări, oferte, vacanţe, toate-toate pentru Paşte. Până şi profesorii erau mai drăguţi şi nu uitau să ne transmită “Paşte fericit!”. Acum îşi amintesc în ultimele două secunde din oră că trebuie să ne transmită asta. S-a întâmplat totul prea brusc, nici n-am apucat să le urez colegilor ce voiam (de fapt, nici nu ştiam când luăm vacanţă), aşa că o fac acum. :bigsmile:

PAŞTE FERICIT ŞI O VACANŢĂ FRUMOASĂ!

Nişte babe.

Par défaut

Ce mă enervează să merg la un magazin alimentar şi să stau la coadă după o babă care vrea cu orice preţ să-şi cheltuie toată pensia în 5 minute! Culmea e că mai vine şi Paştele, să vezi atunci băbăret cumpărând saci întregi de bomboane mentolate (hăhă, când nu mai ai dinţi, îţi permiţi) şi biscuiţi vrac (că-s mai ieftini). Culmea-culmilor e că, dupa ce tragi aer în piept pentru că tanti şi-a primit cumpărăturile şi bonul fiscal, pac, îi mai vine o idee şi începe să dicute cu vânzătoarea despre soacră-sa. Jesus!!!

Să trăieşti cu numele, scumpa noastră Criss!

Par défaut

Îţi doresc să fii gingaşă ca o zambilă…

…zâmbitoare şi veselă ca floarea-soarelui…

…sinceră şi iubitoare ca o lăcrămioară…

…deosebită ca o floare de măr…

…înţeleaptă ca un bonsai…

…admirată şi frumoasă ca un trandafir…

Sper ca tot ce îţi doreşti tu să ţi se împlinească, sa faci tot ce îţi spune inima şi să ai un viitor plin de satisfacţii. Eşti cea care mă leagă de copilărie, pentru că am petrecut împreună cele mai frumoase şi mai nebune zile, am chiulit de la grădiniţă (sau..mă rog, se poate numi aşa alergătura în jurul grădiniţei după ce se sunase şi toţi copiii erau în clasă, în afară de noi), ne-am jucat de dimineaţa până noaptea la tine (când mama trebuia să ghicească unde sunt şi să mă ia acasă), am făcut crize de râs când nu mai râdea nimeni la glumele noastre. Avem în comun chiar şi mediile anuale, şcoala generală, anii de navetă cu peripeţii. Să ai o viaţă însorită ca ziua de azi! La mulţi ani!