Memories

Par défaut

Păi cum să nu vă povestesc eu cum am fost/ văzut/ dansat/ ţopăit la balul de vineri!(m-am gândit cam târziu, dar merge). După vreo trei ore de dat telefoane şi primit telefoane gen:”fată, eu cu ce mă îmbrac?”, “fată, merg unghii roşii la o rochie verde?”, de parcă cine ştie unde mă duceam, am mers PE JOS cu Mirela până în staţia de autobuz şi , desigur, am fost aclamate/ admirate/ strigate+o maşină cu nişte tipi care s-a oprit special ca să ne întrebe dacă mergem undeva (cum să nu! fuga!). Mie nu-mi plac astfel de chestii deloc, aşa că mi-a dat prin cap să mă întorc şi “pune-ţi fată nişte blugi şi un tricou!” argh. Ce nasol. Am fost la balul ăsta mai mult pentru că era 11 D şi pentru că Oni urma să danseze/ să se prefaCĂ CĂ dansează. Şi mi-a plăcuuuut, cred! Ba da, mi-a plăcut .Sauuu, nu. Ba da. Mi-a plăcut. Balul ar fi fost super dacă nu pătrundeau anumiţi “intruşi” d’ăia negri, care aveau nişte feţe de…”mamă ce bătaie ţi-aş da” şi care aveau prin haine nişte prafuri. Cert e că la poartă se aflau nişte poliţionişti care…din câte s-a putut observa, dormeau la datorie. Deci am stat cu inima până la gât, tinându-mă de rochie care mi-a fost ridicată de 5 ori de…cineva cu o educaţie aleasă. Apoi am stat pe un scaun şi am privit cuprinsă de melancolie. Heeei, what’s wrong with you ppl?! Şi mă dureau picioarele şi aş fi dat orice pentru un pahar cu apă chioară de la robinet. Eram dispusă să-l şi plătesc! Pe culoarul ăla întunecat nu puteai ieşi până afară să iei aeeeer pentru că de-o parte şi de alta erau EI. Intruşii. Aşa că am stat închisă între 4 pereţi micuţi, pe un scaun, fără aer şi fără apă, cu doua degete de la picioare strivite şi rochia pusă la adăpost. Simţeam din plin primăvara, cu alte cuvinte.Singura chestie care mi-a plăcut mult a fost programul artistic. Dacă aveai norocul să treacă pe lângă tine doi tipi care fumau, puteai să leşini fericită şi să te evapori. La 10.53 îmi cădeau ochii în gură de somn şi-mi lipsea mama cu :”stinge imediat lumina şi culcă-te!”Simţeam nevoia să mă joc pe telefon jocul cu snake, dar nu-l găseam în mormanul de haine pe care-l aveam în cap.Erau mulţi “in love” care se lingeau pupau lângă mine, deci iar voiam afară să iau aeeeer. Când ne-a întors eram jumate adormită, jumate speriată şi…(mai băgăm o jumate) jumate fericită. Da! Eram fericită, dar nu ştiu de ce pentru că râdeam fără motiv în hohote, mai-mai s-o dau în plâns (aşa fac eu când sunt super obosită). Mirela credea că picioarele mele nu mai pot merge pe tocuri. S-a înşelat. Când am coborât din microbuz ne-am luat la întrecere şi am prins 100 de km/h pe nişte tocuri că ar fi murit de ciudă Gabi Szabo. Şi nu mi-am rupt piciorul! Bineînţeles că am stat apoi vreun sfert de oră afară, învârtindu-mă în loc pentru că uşa era încuiată şi luminile stinse. Am bătut eu într-o părere în ce-am nimerit, dar degeaba. Primul lucru pe care i l-am zis lu’ mama a fost “mi-e seteeeee!”Uram în momentul ăla întrebările “cum a fost?”, “te-ai distrat”.”ai dansat cu băieţi?” Am zis doar:”mi-a plăcuuut…” Nu mai ştiu ce s-a întâmplat după, dar am adormit îmbrăcată. Deci clar, nu o să mai merg niciodată la vreun bal, indiferent că e 11 D sau 9 D + mulţi de “sau”.

     

Publicités

"

  1. Programul pregatit de 11 D si 11 C…mi-a placut! Nu am inteles ce cautau la bal cei din afara! Nu mi s-a parut normal… In fine, poate invatam din asta si luam atitudine la balurile viitoare ca sa nu mai stam cu inima la gat pana la final…

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s