Archives Mensuelles: février 2011

D’ale lecturii şi lectorilor

Par défaut

E o leapşă primită din două părţi, deci le mulţumesc lui Oni şi doamnei profesoare de logică.

 

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi pagina?
Dacă e de la bibliotecă, nu îndoi pagina (asta ca să par „de bon ton”), doar dacă sunt carţile mele.E bine de ştiut că mi-am făcut singură nişte semne da carte superbe din carton şi materiale textile de toate culorile (nu-mi merge scanner-ul :)) –cât de modestă pot fi !
2.Aţi primit, în ultimul timp o carte drept cadou şi, daca da, care a fost aceasta?

Nu am primit. Lumea consideră că nu e un cadou prea inspirat, din păcate, dar mi-ar plăcea să primesc 😀

3.Citiţi în baie?
Nu.

4.V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Da. M-am gândit să public un volum de poezie, dar nu prea-mi permit + că am nevoie de o recomandare din partea unui scriitor care să scrie ceva frumos despre cartea mea.

5.Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Nu ştiu decât de cele promovate de ziarele pe care nu am chef să le enumăr acum. Le-aş fi cumpărat pe toate. Lasă…la primul salariu, îmi cumpăr o bibliotecă întreagă de cărţi.

6.Care este cartea preferată?

Depinde de perioadă. Descopăr mereu cărţi care-mi plac parcă mai mult decât fostele preferate.Am citit recent „Scrisoare de dragoste” de Drumeş şi am vrut imediat să le citesc şi pe celelalte, adică „Invitaţie la vals” (care seamănă izbitor cu prima) şi ”Elevul Dima dintr-a şaptea”
7.Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

La filme funcţionează efectul revizionării. La cărţi cred că nu. M-aş plictisi teribil.
8.Ce părere aţi avea despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

M-aş fi întâlnit cu Drumeş, dar a murit prin 1982. I-aş fi zis că există şi finaluri fericite pentru că probabil nu a aflat asta. Dacă l-aş fi întâlnit pe J.D.Saliger, i-aş reproşa că foloseşte prea mult „zău că da”, „zău că nu”, „zău că era”, „zău că am crezut”, ”zău că am auzit” ş.a. în „De veghe în lanul de secară”.
9.Vă place să discutaţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Aş vrea să discut, dar nu prea am cu cine. Am încercat cu colega de bancă.N-am reuşit. Cred că va termina peste doi ani „Scrisoare de dragoste”.
10.Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Citesc pe bloguri diferite recomandări şi ţin cont şi de celebritatea cărţii sau a autorului.

11.Ce carte ar trebui trecută la “lectura obligatorie”?

Codul bunelor maniere

12.Care este locul preferat pentru lectură?
Camera mea, banca mea de pe rândul de la perete (în special în orele de curs plictisitoare) şi vara în aer liber.

13.Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Ori citesc şi nu ascult muzică, ori ascult muzică şi nu citesc. Una din două, „a treia posibilitate fiind exclusă”.

14.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Am încercat „Jocul cu margelele de sticlă”- Hermann Hesse, dar după 10 pagini m-a luat durerea de cap şi am renunţat.Am apucat să-mi dau seama că are caracter istoric, deci mi-ar fi plăcut.

15.Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Citesc doar cărţi împrumutate de la Biliotecă, de la colegi sau de prin bibliotecile rudelor. Cum am zis, la primul salariu îmi cumpăr numai cărţi, de toţi banii.

O lepşuţă de voie bună…

Par défaut

…de la profa de logică. Vă foarte mulţumesc…şi cu reverenţeJ

Sunt…uneori… alteori nu prea.

Mi-aş dori…să fac sport în fiecare dimineaţă cu frate-miu care la 7 ani are “cel mai” stil de viaţă sănătos şi eu nu pot.

Nu-mi place…să spun ce nu-mi place.

Mă tem…de fantome, spirite ,extratereştri (deşi n-am întâlnit niciunul. deocamdată.)

Aud…da!

Îmi pare rău…că n-am luat locul I la olimpiada de română (mă mulţumesc şi cu III, da’ la anu’…)

Îmi place…când îmi zice Claudia “mai fă o odată aşa!” când mâ dau în spectacol/ fac balet…

Nu sunt…frumoasă, nici urâtă, optimistă, dar nici pesimistă, vulgară, dar nici “cheiedebiserică”…

Niciodată…să nu spui niciodată!

Cânt…în particular. Doar pentru mine!

Rar…privesc un film.

Plâng…mult, foarte mult, din orice şi uneori fără motiv.

Sunt confuză…atunci când îmi spune cineva “vezi că ţi-am pus cartea aia pe…ştii tu…acolo în…” sau “o ştii pe fata aia…cu părul aşa lung, scundă şi cu pantofi maro? Aia mă, care stătea ieri pe o piatră din faţa magazinului de mobilă de pe strada aia şi avea un inel aşa…verde!”(şi ăla negru de respira greu, era ta’su!)

Am nevoie…de o idee pentru un articol la jurnalistică (dacă mi-l da cineva gata făcut, e şi mai bine)

Ar trebui…să iau lecţii de stat în picioare. Nu-mi iese întotdeauna.

Aş vrea…să am 18 ani, carnet de conducere, o maşină frumoasă, roşie şi scumpă şi să merg cu ea la liceu şi să o iau şi pe Mirela şi pe Criss…hai şi pe Oni câteodată, atunci când nu se crede superioară şi se comportă ca la 15 ani (hai, replica!) Atât.

Leapşa  merge la Georgiana , Oni, Dorina  şi Ilenutsa.

Şi un cantecel…

Leapşa de la Dorina.

Par défaut

După ce am întrebat în stânga şi-n dreapta, am aflat că pot s-o fac (leapşa, adică) pe facebook, pe blog, pe peretele de la şcoală, pe gardu’ lu’ tanti Nineta, pe caietu’ lu’ Claudia (care a primit cei mai mulţi trandafiri de Valentine’s Day de la admiratori necunoscuţi din liceu…păi dacă am cea mai mişto colegă de bancă!)…oriunde, mai exact…

Dacă eram o lună, aş fi fost: martie (pentru că toţi şi-au pus luna în care s-au născut)

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: sâmbătă.

Daca eram o parte a zilei, as fi fost: seara, 17.42 şi 3 secunde.

Daca eram un animal marin, as fi fost: balenă=))

Daca eram o directie, as fi fost: după colţ, la stânga…

Daca eram o virtute, as fi fost: hărnicia.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost: Udrea!

Daca eram o planeta, as fi fost: Pluto

Daca eram un lichid, as fi fost: licoarea pasiunii=))=))

Daca eram o piatra, as fi fost: o piatră uitată de lume pe o stradă din Paris.

 Daca eram o pasare, as fi fost: pescărelul :X:X:X

Daca eram o planta, as fi fost: cactus (pentru că sună ştiinţific şi are ţepi)

Daca eram un tip de vreme, as fi fost: cer senin, pământ fără noroi, 25 gr.C, umiditate scăzută, aer respirabil, soare…

Daca eram un instrument muzical, as fi fost: vioară.

Daca eram o emotie, as fi fost: :-s

Daca eram un sunet, as fi fost: bâzâitul Drosophilei Melanogaster.

Daca eram un element, as fi fost: apă (să-i ajut pe oamenii care cred că viaţa e plină de greutăţi şi vor să scape de ea).

Daca eram un cantec, as fi fost: n-aş fi fost.

Daca eram un serial, as fi fost: un film artistic.

Daca eram o carte, as fi fost: Paulo Coelho-„Alchimistul”

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost: Albă-ca-Zăpada.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost: un fel de mâncare.

Daca eram un gust, as fi fost: ca „Sarea în bucate”

Daca eram o aroma, as fi fost: rrrom.

Daca eram o culoare, as fi fost: roşu.

Daca eram un material, as fi fost: satin.

Daca eram un cuvant, as fi fost: 私は午前 (japoneză, google translate)

Daca eram o parte a corpului, as fi fost: unghia mică de la piciorul stâng.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost: :-w

Daca eram o materie de şcoala, as fi fost: logică şi argumentare :>

Daca eram un personaj din desene animate: Marta vorbăreaţa.

Daca eram o forma, as fi fost: de cozonaci.

Daca eram un numar, as fi fost: 14578965412588475685445346441458588

Daca eram o masina, as fi fost: Maybach.

Daca eram o haina, as fi fost: una de firmă :))…

Leapsa merge laaaa (tanananana…) Ilenutsa (un bocanc in gura!)

Una, alta…

Par défaut

Deci eu nu pot sa inteleg cum au unii timp de toate intr-o singura zi. Probabil ca ma misc eu mai ca moldovenii, cu trei viteze : incet, foarte incet si inapoi sau e ceva in neregula cu timpul asta. Imi propun in fiecare dimineata sa fac ceva util in ziua respectiva, dar…nu reusesc ! Mbine, adevarul e ca nici nu prea ma trage ata la munca, mai degraba imi face patul cu ochiul toata ziua. Chiar si la scoala ma gandesc la asta cand profesorii explica acele chestii plictisitoare numite lectii.Nici nu stiu de ce mai mergem la scoala atat timp cat invatam cam tot acasa.In particular. Uneori. Ca eram harnicia in persoana se stia de mult, dar cel mai enervant e cand mama incearca sa ma convinga ca a calca o camasa cu fierul de calcat nu e chiar asa de neobisnuit la varsta mea. Sar la ceva mai important…deci, daca nu stiati (ma-ndoiesc de asta) se apropie Valentine’s day. N-ai cum sa nu stii cand se spune asta la radio, la tv, la colt de strada, la magazin, la scoala( mai ales la scoala !). Si cand vad ca orice « baietas » si « fetisoara » cu much la nas, care nu stiu nici cum ii cheama cu buletinul in mana sunt in culmea fericirii, imi vine sa mor de ras (desi nu ma impiedica nimic). Sincer, ma intereseaza de ziua de paispe februarie cam cat ma intereseaza ca si-a dat Mubarak demisia in Egipt. Hai sa ne spargem in figuri, sa cumparam cadouri, inimioare, inele, cercei,scrisorele, felicitari, flori, parfumuri sa scriem mesaje, sa trimitem mail-uri ca de’, o data e paispe februarie…(unde-o fi Caragiale?) Azi am fost sa ma tund, pentru ca n-aveam altceva mai bun de facut. Mai bine aveam. Deci, e clar ca n-o sa ies din casa o perioada lunga de timp, pana imi creste parul (as vrea eu !). Cel mai mult ma enerveaza la coafezele-astea ca te tund de toti banii cand le zici ca 2 cm sunt de ajuns.Culmea este ca si ai mei au un talent de a te face sa te simti prost…Bunica m-a intampinat cu un « erai mai frumosa inainte »,iar mama cu « lasa, ca parul creste la loc ». Frumoasa nu eram eu oricum, dar nici sa vina la mine cu astfel de aluzii de am urlat toata ziua si inca nu mi-a trecut. De ce spun toate astea? De geaba. C ya!

We did it!

Par défaut

În seara asta am avut parte de clipe pe care sigur nu le voi uita niciodată. Mama a fost disperată toată ziua că din cauza gerului a îngheţat ţeava de la maşina de spălat, deci, aşadar şi prin urmare nu o putea folosi. Cum tata de când se ştie lucrează prin birouri şi scrie de zor, a vrut să facă pe instalatorul number 1 şi să rezolve asta (cu ajutorul insistentei de mama care susţinea că spală rufe ori în seara asta, ori niciodată),încălzind nişte apă care urma să fie turnată frumos pe ţeava cu pricina doar-doar s-o dezgheţa. Instrumente din dotare 😮 şurubelniţă( de desfăcut robinete) şi un ibric pe care mama îl ţinea atentă ca nu cumva să curgă vreun strop de apă pe jos (foarte precaută de fel).Întâmplarea a făcut ca ţeava respectivă să se încăpăţâneze, să reziste şi chiar să se spargă subit într-o fracţiune de secundă. Astfel a luat fiinţă o cascadă de toată frumuseţea, cu o presiune supermega, iar mama încerca să-i facă faţă cu ibricul din dotare.=)) « Ce s-a întâmplat pe urmă, nu e greu de-nchipuit », m-am alăturat cu găleţi în mână să o ajut pe mama…a fost un du-te-vino până afară, unde aruncam cu viteza luminii apăria, cu picioarele goale pe o gheaţă de nedescris.Şi apa nu se oprea nici moartă !Eram cu picioarele în apă până la glezne când lui tata i-a venit o idee genial de salvatoare, să oprească apa de tot. Şi iată-ne, toţi trei, uzi flească, dar viteji, cu gânduri pline de entuziasm, ştergând urmele dezastrului (bine-a zis cine-a zis că în viaţă trebuie să treci prin toate !). La o oră după asta a urmat o criză de râs mamă-fiică, pe marginea subiectului de ne-a trecut toată spaima. Oricum, trebuie să mă aleg şi eu cu ceva din asta, vreo răceală d’aia mişto s-o ţin minte. C ya!

Prilej de petrecere… !?!

Par défaut

Ştiţi ce se sărbătoreşte pe 2 februarie ? Nu răspundeţi din prima, gândiţi-vă un pic, trebuie să ştiţi !…Nu mă aşteptam să nu ştiţi că azi e Ziua Sobarului în România :))))=))). Sobar, sobar, sobar…hai că-ţi sună cunoscut (sună chiar interesant că de’, limba latină nu a vrut să păstreze anumite cuvinte ciudate şi ni le-a transmis nouă) ! Ştii tu, e tipul care construieşte sobe, repară hornuri, responsabil dacă îţi bufneşte cumva burlanul în ochi ş.a. Nici eu nu ştiam până când am deschis televizorul ca să văd o emisiune matinală pe care nu o mai văzusem de mult. Şi mi-am zis : « ruşine să-mi fie, n-am ştiut că azi e ziua sobarului, ăla care ne umple casele de căldură…hai, dă-ţi două palme peste ochi şi cere-ţi scuze ! ».Băi, dar până şi sobarii ăştia s-au emancipat ! Să vezi ce sisteme GPS au şi « minicameredefilmat » prin colţurile ascunse ale hornului. Cică ăştia aduc noroc, aşa că…ia vedeţi cum vă îmbătaţi care pe unde de ziua lor.:))) La multi ani intr-ale sobariei ! (…mă întreb când e ziua reparatorilor de imprimante, că am nevoie de unul).